Iar protestăm…

Cătălin Tolontan o spunea mai bine anul trecut, la sfârşit, când pe toate antenele comentatorii sărbătoreau cu şampanie descoperirea “majorităţii tăcute”. Tăcerea majorităţii este privită ca o virtute. Neimplicarea, lenea, nepăsarea şi-au găsit scuza perfectă: protestăm. Ce revoluţie, cu steaguri tăiate, cu ieşit în stradă pentru a ne striga nedreptatea, ce tancuri, ce tot atâta deranj? Ia mai bine să protestăm noi stând. Hai să arătăm ce avem de spus nefăcând nimic, nespunând nimic. Şi după aia mergem până la Carrefour şi protestăm vreo oră, după care atingem apogeul protestului nostru printr-un sforăit mare, pe 20 de milioane de voci (precizez din nou că imaginea majorităţii sforăitoare îi aparţine lui Cătălin Tolontan).

Dacă cineva te fură pe stradă eşti vocal, eşti puternic, urli scandalizat, te exteriorizezi. Când suntem furaţi toţi, ne transformăm într-o turmă pe care o numim majoritate tăcută. Sună mai bine decât nepăsători, egoişti, incapabili de a discerne. Şi uite aşa, “dictatura” majorităţii se transformă într-o veritabilă dictatură a unei minorităţi mobilizate care profită de faptul că majoritatea e prea ocupată să se plângă.

Ghici

Cine vine acasa

Nichita, actor de (micro)film ?

Iata ce citesc pe blogul lui George Onofrei:

Zice NewsIN:

CNSAS a cerut săptămâna trecută instituţiilor care deţin arhive să caute microfilmele dintr-un dosar de reţea în care figurează primarul Iaşiului, Gheorghe Nichita, Colegiul dorind să afle dacă acesta a dat note, în condiţiile în care, potrivit unor surse, are un angajament semnat.

Povestea aparitiei acestei informatii in presa e destul de complicata. Se pare ca in CNSAS sint multe dispute interne, iar unii membri nu au mai rabdat si n-au mai asteptat verificarile, de vreme ce s-a descoperit angajamentul oricum.

Mai multe detalii de la Newsin:

CNSAS a cerut săptămâna trecută instituţiilor care deţin arhive să caute microfilmele dintr-un dosar de reţea în care figurează primarul Iaşiului, Gheorghe Nichita, Colegiul dorind să afle dacă acesta a dat note, în condiţiile în care, potrivit unor surse, are un angajament semnat.

Potrivit unor surse din instituţie, întrucât nu s-au găsit note semnate de actualul primar PSD al Iaşiului, Gheorghe Nichita, Colegiul a dispus săptămâna trecută completarea verificărilor prin solicitarea de la servicii a microfilmelor dosarului respectiv.

Discutarea cazului Nichita şi a altora în situaţia lui a fost un nou prilej pentru unii membri ai Colegiului de a-i acuza pe ceilalţi că tergiversează eliberarea adeverinţelor pentru candidaţii la locale. Mai precis, unii membri au cerut ca lui Nichita şi celorlalţi candidaţi la locale să li se dea adeverinţă de necolaborare până la sfârşitul campaniei, dar în preambulul adeverinţei să se insereze informaţiile suplimentare găsite de CNSAS precum că figurează în dosare de reţea şi au angajament. Pentru aceşti membri ai Colegiului, preambulul este interpretat ca un semnal pe care instituţia trebuie să-l transmită alegătorilor. “Deşi nu există indicii că a avut acţiuni împotriva drepturilor omului, oamenii trebuie să ştie că respectivul are angajament şi că ar fi putut fi colaborator. Din cauza preambulului adeverinţei, omul respectiv ar fi pierdut nişte voturi, însă prin amânare, o spălare pe termen scurt, dar suficientă ca respectivul să candideze liniştit, el câştigă aceste voturi”, opinează un membru al Colegiului, dintre cei care doresc ca situaţia să se tranşeze până la data scrutinului. Pe numele lui Nechita nu a fost aşadar emisă o adeverinţă, ci au fost dispuse cercetări suplimentare, lucru confirmat “pe surse” şi de alţi membri ai Colegiului.

Guerrilla (sub)urbană

În Bacău, pe Insula de Agrement

(Bogdan mi-a dat voie să zic că sunt făcute de mine pozele :p )

Fă-te că lucrezi!

În cea mai bună emisiune care mai poate fi văzută la TV zilele astea (Apropo TV), săptămâna asta, despre replicile memorabile din anii ‘90, vedeta fiind “Mircea, fă-te că lucrezi”

Urmează “Domnule Iliescu, credeţi în Dumnezeu?“, “Ce aţi făcut în ultimii 5 ani?” sau “Asta sună ca dracu“. Vedeţi aici partea a doua şi a treia

Vă recomand partea  cu “cei 15.000 de specialişti”