Aberaţia Eurovision

Toată lumea se plânge de locul 20 din 25. Cică România a obţinut o poziţie ruşinoasă. Cred că toată gălăgia asta este ridicolă. Ba chiar un pic mai ridicolă decât concursul în sine.

Marea Britanie a ieşit în urma noastră. Deci suntem mai tari decât ei. Şi eu care credeam că muzica britanică dă tonul în Europa… Poate, dar mai puţin decât Nico şi Vlad Miriţă. A, şi apropo, muzica italiană nu există deloc!!! Armenia stă, în schimb, mult mai bine.Totul e show. Când am trimis pe Sistem, au luat un loc bun, pentru ca “scoteau scântei”, ieşeau în evidenţă. Bineînţeles că tipul care compusese melodia ruşinos de stupidă pentru o voce precum cea a Luminiţei Anghel a devenit un mare compozitor.

Concursul Eurovision e o înşiruire de măscărici, travestiţi, oameni care ţipă pentru nimic. Iar lumea îl ia ca pe ceea ce este de fapt: UN MARE NIMIC. La noi însă, importanţa sa e foarte mare. Industria muzicală de la noi şi-a găsit un moment din an în care să îşi stârnească orgoliile.

Toată lumea scrie piese PENTRU Eurovision. E împotriva ideii de artă, împotriva a ceea ce ar trebui să fie muzica. Toţi compozitorii scriu cu gândul la “ce va prinde” şi nu la ce vor ei să transmită. E ca un concurs de melodii de reclame. Iar când pierdem, suntem ruşinaţi că spotul nostru pentru margarină a luat bătaie de la un spot din Islanda.

Au fost şi vremuri când melodia României însemna ceva. Dar atunci ne-am clasat prost. Un motiv în plus de a crede că e, până la urmă, mai mare ruşinea de a câştiga Eurovisionul.

Din vremurile bune:

Dincolo de nori

Şi Luna:

Aceşti mici Ceauşeşti de lângă noi

L-au cântat, aplaudat, linguşit, i-au scris tomuri întregi de laude neruşinate, dar l-au urât în secret pentru că sistemul acela nu le dădea şi lor şansa de a fi, măcar puţin, Ceauşescu. L-au dat jos, pentru că doar aşa puteau deveni şi ei ceea ce şi-au dorit atâta timp în secret.

Păunescu suferă gălăgios că nu e Ceauşescu. Cine nu îl ridică în slăvi e bou, porc, e înjurat şi detestat. Când rămâne fără replică, te întreabă imediat: dar tu cine eşti? Tu ce ai făcut pentru ţară?

Primarul îşi aranjează întâlniri cu cetăţenii, unde să nu fie deranjat de răuvoitori, străzile sunt spălate iar câinii alungaţi.

Ei sunt peste tot: miniştri, primari, inspectori, directori de şcoli sau spitale, lideri de opinie. Dovadă vie a faptului că legea bunului plac nu ascunde doar interese oculte ci, de multe ori, pur şi simplu frustrare.

Alte clipuri electorale incredibile într-o compilaţie amuzantă pe cotidianul.ro
Vă daţi seama că oamenii ăştia umblă liberi printre noi?

Cum am devenit absolvent de Cuza

Anul trecut am devenit din student, absolvent de Cuza. S-a întâmplat repede, ca mai toate lucrurile care au urmat. Cu siguranţă, cele mai frumoase amintiri din viaţa mea au legătură cu Universitatea, cu Copoul. Sigur că îmi amintesc şi de corpul E, şi de secretare, dar şi de colegi şi de prietenii pe care mi i-am făcut acolo.

Ca mai toate universităţile mari din lume, acum există şi la noi o fundaţie a absolvenţilor care va organiza şi anul ăsta “Ziua absolventului de Cuza”, şi mai ştiu (din surse sigure ) ) că pregăteşte o mulţime de proiecte interesante. Dacă ai terminat Cuza, şi ai un blog sau un site, poţi sprijini iniţiativa (vezi aici cum).

În plus, o mică amintire, cu mine bâlbâit, emoţionat şi plin de repetiţii supărătoare la ultimul curs:

Iliescu şi regele Mihai, împreună din nou în campanie

Îl mai ţineţi minte pe Constantin Simirad? E omul care a lăsat Iaşului o mulţime de bancuri despre moldoveni, iar acum vrea un mandat odihnitor la Consiliul Judeţean.

Un amic mi-a arătat clipul electoral al lui Constantin Simirad. Îl vedeţi mai jos. Printre cei de a căror imagine se foloseşte se găsesc Patriarhul Teoctist (cum i-o fi obţinut acordul de a-l folosi ca agent electoral?) şi.. ţineţi-vă bine.. Regele Mihai. Regele susţine pe acelaşi candidat pe care îl susţine, în acelaşi clip, Ion Iliescu!!! Prieteni vechi, de altfel. Pentru cei care nu ştiu, atunci când Regele Mihai a vrut să se întoarcă în ţară în 1990, Iliescu a pus să fie buzunărit şi trimis înapoi de la scara avionului. Se pare că pesediştii au găsit ceva credibilitate în buzunarele regelui şi au zis că nu ar fi rău să o folosească în campania electorală.

Pentru cei care nu ştiu de incidentul din 1990, o melodie genială de-a lui Alexandru Andrieş. Poate o vede şi domnul Simirad şi găseşte şi acolo nişte imagini de folosit în campanie

În sfârşit un candidat care îţi dă o mână de ajutor

Via Bogdan