Din Dilema Veche, de la Lucian Mândruţă, care spune povestea familiei sale de astăzi, în oglindă cu familia sa de ieri, ajungând să le identifice. Pe Lucian Mândruţă îl citesc de mult timp cu plăcere. Cred că porecla "bâlbuţă" este nedreaptă. În pagina 4 a Dilemei, în fiecare săptămână, citesc adevăruri mici prezentate cu naturaleţe - cele care contează de fapt. Dacă vreţi să înţelegeţi România aşa cum a fost şi aşa cum este astăzi, vă las doar cu un fragment din articol:
…familiile mari sunt o legendă, trăită de milioane de români aflaţi acum în majoritate în cimitire. Din avion, povestea lor pare simplă şi firească, la fel ca apa rece din fântână: o casă la ţară pe la 1900, o bătătură plină de pici, trimişi cu greu la carte. Mulţi ajung oameni mari pe la jumătatea veacului, se mută la oraş, se mută în puşcării, ies, rămân fără urmaşi sau abia cu unul-doi. Sofisticarea include şi lecţia de egoism, iar vremurile pun capac peste avântul demografic al României Mari. În nici câteva decenii, România Roşie trebuie să-şi forţeze cetăţenii să facă mai mulţi copii: ce mărturie mai bună vreţi că un sistem este neprimitor, când natura nu mai are chef să-i mai livreze material uman?
Zilele astea văd tot mai mulţi oameni care susţin examenul de licenţă. Ceea ce e bine. Mai puţin când ieşi pe stradă şi toată lumea pare să nu ştie decât o singură întrebare: şi acum ce faci? Cred că unul dintre cele mai înspăimântătoare momente este acela de după primirea rezultatului de la licenţă. Până atunci ai ştiut exact unde trebuie să ajungi, care este punctul final, aşa că toate grijile nu erau decât "episodice", nişte etape prin care trebuia să treci pentru a ajunge să "îţi iei licenţa". Şi după asta ce se întâmplă? Ce mai ai de făcut? Nu mai decide şcoala pentru tine, trebuie să iei singur decizia. Iar lucrul ăsta e cât se poate de înfricoşător. Tocmai pentru că mă cunosc bine.
Senatul a hotărât ca posturile de radio şi televiziune să difuzeze, în mod egal, ştiri cu teme pozitive şi negative. Probabil ştirile de la ora 5 vor arăta cam aşa:
Doamnelor şi domnilor, avem o veste bună şi una proastă. Vestea proastă este că o tânără a fost violată aseară în Pantelimon. Vestea bună e că nu este vorba despre Nicoleta Luciu, care se află în vacanţă în Tahiti!
Pe scurt, este evident că imunitatea parlamentară încurajează corupţia şi duce la deresponsabilizarea alesului. Sunt de acord însă ca parlamentarii să-şi păstreze imunitatea atunci este vorba de votul şi propunerile legislative din plen.
spune el în explicaţia de pe blogul său.
Subscriu, şi semnez şi petiţia, cu scuzele de rigoare pentru întârziere - cred că pentru unele lucruri importante chiar nu mai e timp.
Pentru că tot spuneam despre Ziua Absolventului, hai să vă vorbesc despre unul dintre preferaţii mei. Îl cheamă Andrei Giurgia şi a terminat Jurnalistica. Conduce o ligă a studenţilor jurnalişti, şi o face cu mult suflet. Dincolo de asta, Andrei e mare fan Iris. Şi când spun “mare” nu glumesc. Cine îl are în lista de messenger primeşte săptămânal mesaje în care e anunţat că cei de la Iris au un interviu pe undeva, sau un concert în Iaşi, sau încă nu au făcut nimic dar pregătesc ceva tare L-am văzut înaintea concertului de ieri cum sorbea din ochi nu doar probele de sunet, ci şi momentele în care cei de la Iris îşi instalau instrumentele pe scenă.
Andrei e entuziast şi sufletist. Ştie versurile şi istoria trupei, merge să îi vadă peste tot şi îi iubeşte sincer. E fanul pe care orice trupă ar vrea să îl aibă (Taxi au deja unul). Uitaţi-l pe Andrei la concertul de ieri. Dacă fiecare dintre noi ar avea un lucru care să ne entuziasmeze într-atât, lumea asta ar arăta altfel
A fost ziua absolventului. Mii de oameni tineri şi frumoşi au mărşăluit prin centrul oraşului pentru a se mândri cu facultatea pe care au terminat-o. Este, cred, unul dintre cele mai emoţionante evenimente care se întâmplă peste an în Iaşi.
Anul ăsta mi-au dat voie să cânt o melodie, aşa că peste noapte am făcut una. Pentru ei. Şi pentru generaţia care a terminat 4 ani şi pentru cea cu 3. Iar ei m-au primit mai frumos decât speram. E un cântec pe care o să îl înţeleagă mai mult cei din Iaşi. O să postez tot o variantă înregistrată cu telefonul. Scuze pentru calitate, dar deocamdată aşa pot să îl înregistrez.
Mâine absolvenţii de la Cuza şi de la Medicină din Iaşi se sărbătoresc printr-un marş şi un concert în centrul oraşului. Pe lângă artişti, mi-au făcut şi mie loc în program cu o melodie scurtă făcută special pentru ei (anul acesta sunt două generaţii, unii care au terminat 3 si altii care au terminat 4 ani). Programul îl găsiţi aici.
Melodia de mâine se cheamă “Cei mai frumoşi ani”. Un fragment din ea, înregistrat în grabă, cu telefonul:
Am aflat că iar vine BAC-ul. Moment de mare bucurie - probabil - pentru ziariştii care ştiu că iese cu scandal. Recunosc că nu ştiu cum mai arată o programă analitică de Literatură Română, dar dacă printre voi sunt şi liceeni, spuneţi-mi, vă rog, tot despre poetul-nepereche învăţaţi? Dar de citit l-aţi citit? Tot comentariul de la ION e baza? Când v-a făcut ultima dată “proful” de Română să vreţi să deschideţi o carte şi nu să o închideţi cât mai repede?
Am citit la Costi Rogozanu despre subiectul de la Bacalaureat din Franţa: “Un roman ar trebui sa-l faca pe cititor sa uite ca personajele sint fictive?”. Vă sperie? Pentru că asta m-ar speria pe mine.
Vă las cu un text minunat pe care l-aş pune pe prima pagină în toate manualele de Română, acolo unde stătea înainte poza tovarăşului. Poate îl exorcizăm.
(Nici un vot)
Loading ...
