Băi chitaristule!

„Dacă poate fi ministru în Å¢ara Românească un chitarist alcoolist ca Ludovic Orban… Mă scuzaţi, eu ştiu că e alcoolist, că a fost la dezalcoolizare. Păi dacă l-a dezalcoolizat Patriciu pe chitarist…“

Gigi Becali, via

La alcoolist înţeleg. Da ce ai, domne cu chitariştii? De când are cuvântul ăsta un sens depreciativ?

De ce nu ne face bine Costel

Costel a câştigat, a fost aplaudat, toate televiziunile din România l-au avut de dimineaţă până seara la “Breaking News”. Este un exemplu de succes. Nu şi un model. Dacă mâine, prin absurd, toată America o să voteze pe gemenele astea penibile transformându-le în câştigătoare, asta nu o să le facă nici mai talentate nici mai bune nici mai frumoase decât sunt deja.

Un artist ajunge să poată spune că e artist după ani de muncă şi de studiu. Costel este, într-adevăr, foarte talentat. Dar şi foarte norocos. Nu poate fi un model. Succesul nu poate fi prezentat ca un lucru ce poate fi obţinut cu uşurinţă într-un show cu mult sclipici. Profesioniştilor nu le place sclipiciul. Costel a câştigat un show, dar nu a devenit profesionist. Monica Columbeanu a demonstrat că se pot face bani fără risc, fără curaj de a întreprinde, fără pricepere, fără pic de inovaţie sau muncă. Nu e însă un model. E adevărat că, spre deosebire de ea, Costel merită toate laudele noastre, dar asta nu îl face un model demn de urmat.

O ruşine la indigo – Cum vom cuceri America

Fetele de la Indigo vor să cucerească America. America nu prea ar vrea, dar e miloasă. Atunci fetele încep să mârâie, să se zbenguie şi America le sugerează să se întoarcă la Bucureşti. Când toate armele au fost epuizate, ce rămâne de făcut? Scădem din preţ – ne dezbrăcăm şi zicem de Dracula. Vizionare plăcută.

Imagini de la selecţia pentru America’s Got Talent. America o fi având, dar după imaginile astea, sigur au rămas cu impresia că România n-are.

O nedreptate critică

Am mai scris despre albumul R.E.M. Şi a mai scris multă lume. Cei mai mulţi spun că e o revenire după o perioadă dezamăgitor de slabă a trupei. Parţial şi eu cred că Accelerate aduce un suflu nou aproape nenatural pentru nişte oameni de 50 de ani care cântă împreună de peste 20. Dar să spui că ultimii 10 ani au trecut “inutil” pe lângă REM ar fi o mare nedreptate. E suficient să amintesc de Daysleeper, Man on the moon, sau Imitation of Life.

Astăzi însă, Melodia zilei (11) este, probabil, cea mai frumoasă melodie de dragoste scrisă în muzica pop în ultimii 20 de ani. O declaraţie subtilă dar foarte puternică şi o linie melodică absolut tulburătoare. At my most beautiful este dovada faptului că dacă am scoate din cronologia R.E.M. toată perioada lor de glorie şi am păstra numai anii ăştia “huliţi”, trupa asta tot ar fi scris istorie.

Societatea şi mai cum?

Citind despre cum caută Alex societatea civilă, mi-am dat seama că după rezultatele alegerilor la Iaşi şi Bucureşti nici măcar nu sunt sigur că mai sunt mulţi “civili” în societate… Dacă societatea civilă e dată dispărută, Securitatea civilă e în floare.