Şi totuşi Adomniţei e vinovat…

Visurat scrie că Ministrul Educaţiei, Cristian Adomniţei nu trebuie scos ţap ispăşitor pentru toate problemele sistemului de învăţământ. Şi are dreptate. Nu el i-a făcut pe profesori mai corupţi şi nici pe elevi mai inculţi. Problemele sistemului sunt atât de grave şi de adânc instalate, încât ar fi absurd să îl considerăm vinovat pe tânărul liberal.

În schimb, decizia de a publica pe internet toate cele 100 de subiecte nu a făcut decât să încurajeze copiatul şi memoratul. Cu siguranţă nu gândirea. A fost o măsură pripită care a contribuit decisiv la eşecul acestui examen. Un bun politician şi-ar recunoaşte şi asuma rapid greşeala. Nu m-ar mira, sincer, un astfel de gest din partea ministrului. Până la urmă, nu Adomniţei i-a făcut pe profesori corupţi şi pe elevi inculţi, dar i-a ajutat să rămână aşa cum sunt.

Gigi Becali dansând – acu’ să te ţii trafic!

Fiţi atenţi, îl apăr pe Badea!!!!

Nu îmi place Mircea Badea. Deloc. Cred că este deplasat, vulgar, de multe ori iraţional, inadecvat spaţiului public. Dar cred că patronul lui are voie să îi permită să elucubreze în direct în continuare. În locul lui nu aş mai face-o. Dar dacă se întâmplă, asta este! În schimb cred şi în dreptul meu de a comenta. De a critica. Nu îmi mai spuneţi să schimb canalul, că nu aşa se face! Badea critică, de exemplu, Cotidianul. Care nu iese din bani publici. O face pentru că ziarul acela e o formă de exprimare publică. Dacă el are dreptul de a critica, am şi eu acelaşi drept.

În schimb, aflu de pe blogul lui Victor Ciutacu despre faptul că cineva a pornit o petiţie online pentru a-i cere “demisia” de la Antena3. Curăţenia şi-o face, într-adevăr, fiecare, alegând ce anume acceptă să îi invadeze spaţiul intim. Eu pe Badea nu îl las să intre. Alţii îl lasă, şi e treaba lor. Atunci când cred că e nociv, comentez, şi am dreptul să o fac. În rest, legea bunului simţ va trebui să clarifice lucrurile pe mai departe. Criticaţi-l dacă e să o faceţi, însă dacă nu o faceţi raţional, începeţi să îi aduceţi ceva ce are foarte rar: argumente.

Doamneloooooor şiiiii domniloooooooooor

Eram în anul întâi şi stăteam în Târguşor în cameră cu Cătălin, care, cu un an mai mare fiind, venea în cameră încântat de cursul la care tocmai fusese. Îmi povestea că de data asta, cursul de literatură era diferit de cele la care fusese până atunci. Profesorul ăsta era altfel, explica altfel, comunica altfel cu studenţii lui. Cătălin îmi spunea că seamănă puţin cu Florin Călinescu (pe atunci comparaţia nu era atât de nefericită pe cât pare azi). Probabil pentru că, atunci când a apărut în spaţiul public, Călinescu a reprezentat un alt fel de a comunica, de a te adresa şi de a-ţi cunoaşte publicul. Din punctul ăsta de vedere, profesorul era “Călinescul” studentului Cătălin. Între timp, am aflat că nu era singurul. Pe el, însă, nu am reuşit să îl întâlnesc de foarte multe ori, din simplul motiv că toate cursurile lui erau programate luni dimineaţă de la ora 8 (şi numai cine nu a fost student căminist nu ştie ce înseamnă asta).

Am avut bucuria de a-l regăsi însă în ediţia de vineri a “Dilemei Vechi”, cu un text frumos, amuzant, şi cuprins de o nostalgie pe care probabil o vor resimţi toţi absolvenţii “Literelor” ieşene.

Deşi e o comparaţie pe care Florin Călinescu nu o merită, fac o trimitere spre articolul lui, cu o introducere aşa cum mi-a rămas mie în minte:

Doaaaaamneloooor şiiii Doooomnilooooor,

COOOOODRIIIIIIIIN LIVIUUUUUUU CUÅ¢ITAAAAAAAAARUUUUU

Clicl aici pentru a citi articolul

Gaiţă. Genial.

Se întoarce