Ce face o călătorie de câteva ore cu trenul din om… De exemplu am reuşit să pun mâna pe o carte. Nu ştiu de ce mă mint tot mai des spunându-mi că nu mai am timp de aşa ceva. Când Cotidianul a început să dea cărţi, a făcut-o cu un roman despre un mic orfan pe nume Momo într-un roman absolut fermecător - “Ai toată viaţa înainte”. Unele cărţi nu te părăsesc pur şi simplu după ce le-ai închis. Aşa că în urmă cu ceva timp, într-o librărie din Bacău nu am ezitat să îmi cumpăr un alt roman de-al lui Gary - Clar de femeie. Aproape l-am terminat. Probabil îl voi termina când va mai cădea netul în C11. Până atunci, ca să nu uit că blogul e de fapt un soi de jurnal personal, o să îl folosesc aşa cum îmi plăcea cel mai mult să îmi folosesc jurnalele - o să vă dau câteva fragmente pe care dintr-un motiv sau altul am simţit nevoia să le notez.

• Îl am de treisprezece ani. Era al unei femei pe care am iubit-o mult. A plecat cu un cascador care avea douăzeci şi doi de ani - ştiţi, femeilor le place nespus să îi ajute pe debutanţi

• - Şi la şaizeci de ani, când voi fi bătrână?

- Vrei să spui burta, sânii, fesele, toate astea?

- Păi da. Astea sperie, nu?

- Nu.

- Cum, nu? Când voi fi o babă?

- O babă - nu există aşa ceva, sunt doar poveşti fără iubire.

P.S. Mda, aşa cum bănuiam, cartea e plină de referiri simpatice şi aparent veridice la “Univers”