Unul dintre filmele pe care le iubesc este The Legend of 1900 – un film despre un pianist care s-a nascut, a trait, si a murit pe ocean. Un film despre lume, despre felul in care ne cautam – fiecare dintre noi – locul in ea, dar mai ales un film despre muzica. Despre cum se naste ea. Nu de multe ori am avut ocazia de a vizualiza cum se naste muzica, de a o trai nu doar ascultand-o, ci traind-o. Muzica asa cum ar trebui sa fie – rupta din viata si identificandu-se cu ea. Capodopera pianistului nostru este o melodie de 3 minute care l-ar fi facut celebru, daca asta ar fi insemnat ceva pentru el. Ceea ce este mai important este ca melodia a scris-o in clipa in care s-a indragostit. Pana la urma, nu asta este capodopera vietii fiecaruia dintre noi?
Playing love – muzica de Ennio Morricone
vai de mine, Cosmin! Devii intelept si tu… Ce ne facem?
vai, vai…oare, chiar, ce ne facem?
Muzica asta parcă e Rahmaninov. Mie însă mi-a plăcut şi aia din scena confruntării. Aia cu ţigara.
Ma bucur ca exista oameni ,care realizeaza ce rol poate avea muzica in viata lor.
Muzica este ingredientul care ne aduce aminte de cele mai frumoase clipe traite…
sal sti cumva cum se numeste melodia p care a repetato in timpul mduelului???? tot incerc sa aflu. merci mult!
Melodia pe care o canta intai Jelly Roll, iar apoi 1900 o reproduce perfect este “The Crave”, o adaptare de Ennio Morricone a melodiei cu acelasi titlu compusa de adevaratul Ferdinand “Jelly Roll” Morton. Cu putin efort se gasesc pe Internet si partiturile pentru ea.