Ştiu, nu m-a întrebat nimeni, dar pentru că ninge afară mă simt generos şi o să vă împărtăşesc unele dintre lucrurile care mă bucură aproape invariabil.
Bloguri
O primă oprire obligatorie este blogul Mădălinei. Deşi îi spun rar că îmi place cum scrie, atunci când o fac totuşi e cu mare invidie. Recunosc, mi-ar plăcea să pot scrie aşa. Mă consolează, eventual faptul că de multe ori simt şi eu în acelaşi fel. Pe Mădălina o puteţi citi şi în Suplimentul de Cultură.
Irina scrie despre TOT. Daca însă postările despre Univers, despre dragoste necondiţionată sau despre oameni pe care nu îi cunoaşteţi vă sperie, nu le puteţi rata pe cele despre Bogdan.
O altă oprire cotidiană este blogul Almei. Şi nu doar pentru că are postări frumoase precum cea mai recentă de acolo. Cine o cunoaşte pe Alma ştie de ce merită să arunci aici o PRIVIRE.
Pe blogul lui Ines intru foarte des, iar asta nu deoarece am găsit pe cineva care se exprimă folosind mai multe emoticoane decât mine. Acolo nu se poate să nu găseşti ceva de citit. Fie o mini-telenovelă pe care o poţi urmări mai mult sau mai puţin interesat, fie o poveste amuzantă despre ceva. Acordarea de steluţe a devenit aproape un reflex, şi în plus, e locul de unde nu am cum să plec fără să zâmbesc.
Dacă e vorba de făcut cadouri, aveţi două opţiuni. Dacă vreţi să ieşiţi din casă pentru a cumpăra ceva, o sursă sigură de idei bune este blogul Monicăi. Pe Monica o cunosc de peste 17 ani de zile, iar faptul că după atâta timp mă păstrează ca prieten e o garanţie a gusturilor ei bune :-p În plus, cine poate rezista acestor ursuleţi? Dacă însă vreţi să faceţi un cadou personalizat de (vă asigur) mare efect, aruncaţi o privire pe blogul Laurei. Pe lângă un soţ minunat şi un copil absolut adorabil, Laura are o mulţime de idei bune şi e o persoană plină de fantezie şi răbdare care poate transforma nişte nimicuri în cadouri cât se poate de pline de efect.
Nu în ultimul rând, citesc în fiecare zi blogul Mihaelei. Pentru că aşa o regăsesc de fiecare dată sinceră şi veselă aşa cum o ştiu. O să vă povestească plină de entuziasmul în care îi stă atât de bine despre un fragment dintr-o carte pe care tocmai a tradus-o, despre o melodie, sau despre o replică dintr-un film. Mihaelei îi mulţumesc pentru ceea ce face acolo, pentru că în felul acesta o pot regăsi de câte ori vreau, regăsind în acelaşi timp o parte importantă din ceea ce sunt astăzi.
Muzică
Unul dintre multele lucruri frumoase pe care le-am aflat de la Simona este melodia de mai jos. Am ascultat-o de multe ori până am avut revelaţia vocii care se aude: era vocea (şi melodia) Cătălinei. Împreună cu ea cântam acum mai mulţi ani melodiile Paulei Seling la un pian vechi şi dezacordat sau la o chitară ieftină în Casa de Cultură. Şi ea face parte din perioada aceea frumoasă în care veneam seara la repetiţii cu prietenii mei de la Proxim. Cumva, melodia aceasta îmi aminteşte şi de perioada aceea, şi de “Ea”, şi de Cătălina.
Muzica pe care o ascult diferă de stări şi de toane: poate fi Coldplay la fel cum poate fi Taxi. Pot fi R.E.M. sau Katie Melua. The Feeling sau Alexandru Andrieş, şi poate fi, aproape oricând, Keane. Dacă ar fi, însă, să vă recomand o melodie de-a mea, v-aş recomanda să o ascultaţi pe cea de mai jos. Este de departe cea mai personală şi mai plină de “mine” melodie pe care am scris-o vreodată.
Filme
Astea sunt multe, dar vă recomand două pe care nu reuşesc să le găsesc. Dacă vreunul dintre cititorii mei din afara iaşului dă peste DVD-urile astea, poate face o afacere, deoarece sunt dispus să i le plătesc la suprapreţ:
După romanul Novecento, o poveste absolut cuceritoare, cu o coloană sonoră memorabilă. Nu de multe ori m-am regăsit undeva aşa cum am făcut-o în atâtea şi atâtea cotloane ale poveştii de acolo. Cum să nu iubeşti un film despre un om care trăieşte prin şi pentru muzică, un om care învaţă să trăiască având cu totul alte repere decât cele pe care le considerăm “normale”? Şi trăieşte minunat, fără să falseze măcar o clipă.
Sau, mai pe “româneşte”, Spring, Summer, Autumn, Winter… and Spring. Dacă prindeţi destul curaj pentru a vedea un film coreean, veţi descoperi o comoară înconjurată de puţine cuvinte şi de mult miez. O parabolă a umanităţii, a devenirii, aşa cum ar trebui să fie orice film frumos.
Of, Doamne, aproape ca m-ai facut sa ma dau jos din pat si sa vad cum ninge. Aproape
.
In alta ordine de idei, multumeeeeeeesc \:D/ . A! One more thing: sa stii ca emoticoanele astea nu au aparut asa, din senin, la mine. CINEVA tot m-o fi invatat si pe mine
multumesc
Cosmine cred ca-ti trimit un plic cu cv praf de “ANTRAX” (faina ca e mai ieftina si mori de la infarctul provocat de sperietura) pentru ca acum m-ai convins sa citesc mai multi bloggeri, pe scurt “Data viitoare cand ne vom intalnii vom fi dusmani”
) oricum in decursul acestei saptamani or fi tezele dar dupa:> o sa am de citit la blogguri
multumesc
Mult timp liber trebuie sa mai ai ca sa citesti atatea bloguri si sa compui si muzica si sa… faci ce mai faci tu zi de zi. Zi si mie cum reusesti.Asta 1 la mana. 2 – eu nu sunt o bloggeritza infocata, mai citesc asa ca lasi tu la status linkul
) si nici nu am de gand sa citesc toate blogurile mentionate,ca nici nu stiu cine sunt autorii, dar sa stii ca mi-ai intrat la inima cand ai mentionat de Coldplay
asta imi da certitudinea ca ai gusturi bune (ca doar ai aceleasi gusturi ca mine) si asta te face sa cresti in ochii mei
Iti urez numai bine si de acum inainte.
multumesc
Cancel the plic sending “now or later?” NOW fiindca ursuletii is monumentali si chiar aveam nevoei de smth like this … COSMINE ESHTI GENIAL OMULE !
[...] fac alegeri”irina on Irina: instructiuni de utilizarelaura on Irina: instructiuni de utilizareCosmin vă recomandă | Cosmin Vaman on (si) Laura ziceteo on “Oamenii fac [...]
Desi in fiecare zi imi spun ca n-o mai fac, invariabil dau click pe blogul tau in google reader. Poate pentru ca pe una din melodiile tale, am vazut-o pe fata mea dansand
…. Se pare ca si ea apreciaza muzica buna!
Laura, nu pot decât să îţi mulţumesc şi să mă bucur că te răzgândeşti la fel de uşor ca mine. Cât despre copilul tău, cu aşa fani, înseamnă că mai există şi pentru mine speranţă