Puţin câte puţin

Cosmin Vaman – Puţin câte puţin

Cosmin vă recomandă

Ştiu, nu m-a întrebat nimeni, dar pentru că ninge afară mă simt generos şi o să vă împărtăşesc unele dintre lucrurile care mă bucură aproape invariabil.

Bloguri

O primă oprire obligatorie este blogul Mădălinei. Deşi îi spun rar că îmi place cum scrie, atunci când o fac totuşi e cu mare invidie. Recunosc, mi-ar plăcea să pot scrie aşa. Mă consolează, eventual faptul că de multe ori simt şi eu în acelaşi fel. Pe Mădălina o puteţi citi şi în Suplimentul de Cultură.

Irina scrie despre TOT. Daca însă postările despre Univers, despre dragoste necondiţionată sau despre oameni pe care nu îi cunoaşteţi vă sperie, nu le puteţi rata pe cele despre Bogdan.

O altă oprire cotidiană este blogul Almei. Şi nu doar pentru că are postări frumoase precum cea mai recentă de acolo. Cine o cunoaşte pe Alma ştie de ce merită să arunci aici o PRIVIRE.

Pe blogul lui Ines intru foarte des, iar asta nu deoarece am găsit pe cineva care se exprimă folosind mai multe emoticoane decât mine. Acolo nu se poate să nu găseşti ceva de citit. Fie o mini-telenovelă pe care o poţi urmări mai mult sau mai puţin interesat, fie o poveste amuzantă despre ceva. Acordarea de steluţe a devenit aproape un reflex, şi în plus, e locul de unde nu am cum să plec fără să zâmbesc.

Dacă e vorba de făcut cadouri, aveţi două opţiuni. Dacă vreţi să ieşiţi din casă pentru a cumpăra ceva, o sursă sigură de idei bune este blogul Monicăi. Pe Monica o cunosc de peste 17 ani de zile, iar faptul că după atâta timp mă păstrează ca prieten e o garanţie a gusturilor ei bune :-p În plus, cine poate rezista acestor ursuleţi? Dacă însă vreţi să faceţi un cadou personalizat de (vă asigur) mare efect, aruncaţi o privire pe blogul Laurei. Pe lângă un soţ minunat şi un copil absolut adorabil, Laura are o mulţime de idei bune şi e o persoană plină de fantezie şi răbdare care poate transforma nişte nimicuri în cadouri cât se poate de pline de efect.

Nu în ultimul rând, citesc în fiecare zi blogul Mihaelei. Pentru că aşa o regăsesc de fiecare dată sinceră şi veselă aşa cum o ştiu. O să vă povestească plină de entuziasmul în care îi stă atât de bine despre un fragment dintr-o carte pe care tocmai a tradus-o, despre o melodie, sau despre o replică dintr-un film. Mihaelei îi mulţumesc pentru ceea ce face acolo, pentru că în felul acesta o pot regăsi de câte ori vreau, regăsind în acelaşi timp o parte importantă din ceea ce sunt astăzi.

Muzică

Unul dintre multele lucruri frumoase pe care le-am aflat de la Simona este melodia de mai jos. Am ascultat-o de multe ori până am avut revelaţia vocii care se aude: era vocea (şi melodia) Cătălinei. Împreună cu ea cântam acum mai mulţi ani melodiile Paulei Seling la un pian vechi şi dezacordat sau la o chitară ieftină în Casa de Cultură. Şi ea face parte din perioada aceea frumoasă în care veneam seara la repetiţii cu prietenii mei de la Proxim. Cumva, melodia aceasta îmi aminteşte şi de perioada aceea, şi de “Ea”, şi de Cătălina.

Muzica pe care o ascult diferă de stări şi de toane: poate fi Coldplay la fel cum poate fi Taxi. Pot fi R.E.M. sau Katie Melua. The Feeling sau Alexandru Andrieş, şi poate fi, aproape oricând, Keane. Dacă ar fi, însă, să vă recomand o melodie de-a mea, v-aş recomanda să o ascultaţi pe cea de mai jos. Este de departe cea mai personală şi mai plină de “mine” melodie pe care am scris-o vreodată.

Filme

Astea sunt multe, dar vă recomand două pe care nu reuşesc să le găsesc. Dacă vreunul dintre cititorii mei din afara iaşului dă peste DVD-urile astea, poate face o afacere, deoarece sunt dispus să i le plătesc la suprapreţ:

• The Legend of 1900

După romanul Novecento, o poveste absolut cuceritoare, cu o coloană sonoră memorabilă. Nu de multe ori m-am regăsit undeva aşa cum am făcut-o în atâtea şi atâtea cotloane ale poveştii de acolo. Cum să nu iubeşti un film despre un om care trăieşte prin şi pentru muzică, un om care învaţă să trăiască având cu totul alte repere decât cele pe care le considerăm “normale”? Şi trăieşte minunat, fără să falseze măcar o clipă.

• Bom yeoreum gaeul gyeoul geurigo bom

Sau, mai pe “româneşte”, Spring, Summer, Autumn, Winter… and Spring. Dacă prindeţi destul curaj pentru a vedea un film coreean, veţi descoperi o comoară înconjurată de puţine cuvinte şi de mult miez. O parabolă a umanităţii, a devenirii, aşa cum ar trebui să fie orice film frumos.

Lecţie de viaţă de la Family Guy

Ştiţi Family Guy, da? Serialul acela animat scandalos de incorect politic şi demenţial de amuzant, plin de replici suculente şi mişto-uri memorabile la adresa … aproape oricui. Să vă povestesc o secvenţă din ultimul episod:

Un cerşetor stă cu un pahar întins aşteptând ca oamenii să îi lase acolo ceva. Peter (personajul principal) se apropie, se preface că îi lasă ceva acolo, fără să pună nimic efectiv în pahar. Cerşetorul se scandalizează, la care eroul nostru îi spune: ţi-am pus speranţă. N-o cheltui pe toată într-un singur loc!

OK, am prins ironia pragmatică şi băşcălia la adresa unui anumit tip de morală. Dar dincolo de asta, poate cineva să îmi spună cum se poate pune în aplicare fraza aia bolduită de mai sus? Dacă ştiţi, acum ar fi un moment bun să îmi spuneţi.

Ce îmi doresc de Crăciun

Da, ştiu, am spus că anul ăsta sabotez sărbătorile de iarnă. Cu toate astea, dacă cineva dintre voi vrea să îmi facă un cadou de Moş Crăciun, găsiţi la Cărtureşti o ediţie specială a ultimului album Keane (CD + DVD). Nu ştiu de ce nu am luat-o din prima. Costă undeva sub 80 de RON şi e singurul cadou pe care îl primesc anul ăsta. A, şi arată aşa:

Apel şi către preşedintele meu

Marius Dangă îi scrie preşedintelui său de partid ceva interesant. Dacă aş avea şi eu un preşedinte de partid, cred că i-aş scrie acelaşi lucru. O să o fac, însă, pentru preşedintele pe care totuşi îl am. Redau mesajul lui Marius:

Dle Presedinte,

Cosmin Vaman,
un român