De atatea ori

Ziua mea

Există cineva în lista de messenger care mă bucură zi de zi spunându-mi La mulţi ani, pentru că ar trebui să ne bucurăm de fiecare zi care este – oricum – “a noastră”. Ieri dimineaţă însă, când mi-a spus La mulţi ani am tresărit şi l-am primit de parcă ar fi fost ziua aceea în care îl primeşti pentru că ţi se cuvine. Iar ieri a fost una dintre acele zile de care până atunci mai avusesem doar 24. Pentru că am fost emoţionat de parcă eu aş fi devenit “major în state”, cu toate că ştii foarte bine că în Marea Britanie eram deja major . Pentru că m-am bucurat de câte ori ţi-a sunat telefonul de parcă felicitările din el mi se adresau. Şi când spun că de absolut fiecare dată, să ştii că nu glumesc. Cum ar putea să nu mă bucure o bucurie de-a ta doar pentru că văzute din mine, bucuriile arată diferit. Dar toate astea s-ar putea să fie doar prostii – doar ştii cât de uşor mă emoţionez şi mă entuziasmez eu.

A fost atât de “ziua mea”, că mă doare şi acum gâtul. Şi de la Taxi, şi de la Bon Jovi, chiar şi de la Valahia. :p De la VANK nu. De la ei mă doare sufletul. Nici nu mă mir că nu simt degetele. Între noi fie vorba, niciodată nu am fost un mare fan al degetelor mele. Atunci când cânt, însă, ele sunt nu mai puţin decât o prelungire a sufletului. De asta uneori se înroşesc, dor şi sunt uşor sfâşiate de corzile de metal. Asta, însă, nu le poate face să se oprească, să nu te cânte. M-am bucurat pentru fiecare cadou primit, aşa cum nu îmi stă în fire să mă bucur de cadourile pe care le primesc eu, direct. La mâna a doua, transmise mai departe printr-un zâmbet de-al tău, cadourile sunt mult mai frumos de primit. Iar dacă tu credeai că a primi flori e un lucru minunat, să ştii (şi o ştii deja) că a le dărui e unul dintre puţinele lucruri care poate fi şi mai frumos.

Dacă ar fi să aleg, exact aşa ar arăta ziua mea: bucurii, muzică, copii frumoşi care îţi sar în braţe. Şi atunci aş înţelege de ce se spune că ziua mea e în fiecare zi.

Azi la 4

Mă duc să îi dau gripă în direct lui Daniel Mătăsaru, la Antena 1 Iaşi. A, şi o să şi vorbim despre bloguri.

PS. Ştiu că am o restanţă, dar sper să îmi treacă gripa într-o zi-două.

Momentele memorabile ale televiziunii din Romania (Partea 1)

Prima parte – locurile 55-50.

maine, locurile 49-40 (cu Catalin Radu Tanase, Regele Mihai si Fram ursul polar)

Cand te trezesti dimineata

E duminica, asa ca nu am ce face si am zis sa pornesc o leapsa – adica ma rog de niste bloggeri de treaba sa preia ideea si sa ma fac cu un link

Chestia functioneaza in felul urmator: iei o camera/un telefon/un “ceva” te duci la geam si faci o poza la ceea ce vezi dimineata cand te trezesti si te uiti pe geam. La mine e asta:

Eu vad cateva camine studentesti din Codrescu, niste antene de satelit de la Quartz Matrix, cainii din campus, uneori portari care socializeaza, si daca ma uit spre stanga, vad fetele din C12 care merg la capatul holului sa vorbeasca la telefon.

Mai departe la Alex, Daniel(pentru cand o sa revina cu picioarele pe pamant – Felicitari, Daniel!), Ines, Irina, Iulian (care acum e pe .ro), Miha, Wanna