Există viaţă şi la Eurovision (totuşi)

Deşi cred că în general e un concurs paralel cu realitatea, anul ăsta, Eurovisionul mi-a dat un sentiment pozitiv. Iar asta prin două prestaţii care m-au făcut să bat din picior (aşa îmi dau seama că îmi plac melodiile). Câştigătorul, de un entuziasm debordant şi plin de o stare pozitivă molipsitoare, un tip cu o piesă şi o atitudine care, dacă s-ar regăsi mai des pe la Eurovision, ar da o şansă şi un sens existenţei concursului. Am păstrat melodia, şi o ascult în continuare, ceea ce e un lucru rar pentru festivalul ăsta.



Un alt punct bun pentru reprezentanta României – Nelly Ciobanu care, doar întâmplător a participat sub titulatura de reprezentant al Republicii Moldova. A mers cu o piesă românească, cu un show care păstrează ceva din filonul tradiţional, fără a fi însă de prost gust şi o voce fenomenală.



Despre Elena Gheorghe nu am nimic de spus rău, dar nici bine. Nu mă înţelegeţi greşit, îmi place fata popii iar melodia nu cred că a fost – aşa cum spun alţii – un dezastru, doar că îşi merită locul 19. Una peste alta, un câştigător cum nu am mai văzut de ceva timp şi un show mare. Poate mă uit şi la anul.

Related Posts with Thumbnails


Lasă un comentariu

auto repair