Nu l-am văzut încă pe nicăieri, dar trailerul anunţă cel puţin o comedie bună:

Mai multe despre film, desigur, aici

• Un fragment amuzant şi sensibil despre celebritate, din volumul ce stă să apară - Scrisori către fiul meu, de Gabriel Liiceanu - aici
• Patru probleme filosofice de la care o să vă “doară creierul” de la BBC
• Şi, din revista mea preferată un articol bun despre mintea umană şi eu(ri)

În state, atunci când Oprah recomandă o carte, aceasta urcă ameţitor în clasamentele vânzărilor. Pe calculatorul meu, o recomandare a lui Tolo se transformă, aproape fără excepţie într-un click, iar mai apoi în lectură. Dau şi eu, atunci, mai departe, linkul ăsta. Lectură plăcută!

• La mulţi ani! Mihail şi Gavril sunt două nume speciale. Pentru ceea ce sunt astăzi, datorez mult unor oameni care îşi trag numele de aici, care nici măcar nu ştiu dacă mai dau pe aici, dar dacă o fac, aş vrea să ştie că mă gândesc la ei;
• Şi? Ce zici de Obama? Toaaaată săptămâna. În ciuda principiilor teoretice după care încerc să mă ghidez atunci când judec politica, de data asta aşa aş fi votat şi eu. Nu stau să explic pentru că nu mă pricep, dar dacă vreţi un “pro” şi un “contra” bine scrise, le găsiţi aici, respectiv aici;
• Muzical, trec printr-o perioadă în care îl redescopăr pe Andrieş. O melodie mi-nu-na-tă - aici (prima parte)

• Trebuie să scriu mai des. Acum însă, fac ordine în toate. Mulţumesc că aţi citit până aici. A, şi vine acuşi melodie nouă.

Mi-e greu să cred că oricare dintre cele trei personaje de mai sus, sau oricare dintre sutele de parlamentari care au votat legea are fie şi un pic de durere în vreo parte a corpului pentru categoria asta socială. Avem profesori proşti pentru că nimeni nu vrea să se facă profesor. I-aţi dispreţuit atât de mult încât a ajuns ruşinos să fii profesor. Se mai duc să facă asta fie cei care nu au de ales, fie cei exagerat de curajoşi.

Să discuţi zile în şir despre profesori în prag de alegeri e dincolo de limita indecenţei. Ar trebui să puneţi capul în pământ şi să vă faceţi că nu îi vedeţi. Şcoala a fost bătaia de joc a politicienilor de când mă ştiu, iar acum, profesorii au ajuns să se simtă vinovaţi pentru că cineva s-a gândit să îi ia la mişto cu o lege fantasmagorică ce a născut discuţii mai umilitoare decât un salariu de 6 milioane.

Hai, repejor la vot şi după aia în Spania, bă, nu la întins mâna! Hai, nu ştiţi că e criză? Mai puneţi mâna pe o carte, bă profesorilor!