Credincios

Nu am nici o dovadă, dar cred că atunci când îmi e rău Teo îmi zâmbeşte mai mult decât de obicei tocmai ca să mă fac bine mai repede. În felul meu sunt – totuşi – un om credincios.

Discriminarea familiştilor

Vă daţi seama că s-a făcut o întâlnire între bloggeri, s-a băut cafea şi s-a cântat la chitară şi nu s-au gândit şi la mine…

Fie discriminează familiştii, fie nu sunt cel mai popular şi mai minunat şi mai genial om din lume. N-are cum să fie decât prima variantă

Noi, Haiti şi miracolele

În momentul în care una dintre cele mai săraci ţări ale lumii trece printr-o catastrofă umanitară de dimensiuni greu imaginabile toată lumea s-a oprit pentru câteva clipe şi trimite ajutoare, bani, sau măcar gânduri bune şi atenţie spre Haiti. Toată lumea civilizată, mai puţin România. De fapt, toată lumea civilizată. O definiţie de minim bun-simţ a civilizaţiei ar trebui să ne dea de înţeles că nu putem fi civilizaţi atunci când nu ne interesează nimic din afara propriei ogrăzi. Omenirea trece prin ceea ce pare a fi cea mai rapidă şi greu de înţeles schimbare de paradigmă istorică, iar noi stăm şi vorbim de prostiile lui geoană, fiţele lui prigoană şi de paranormalii lui băsescu. Deschideţi orice site de ştiri din lumea civilizată. Peste tot veţi găsi în primul rând ştiri despre ce se întâmplă în lume. Asta pentru că nu mai avem timp să ne scriem propria istorie, pentru că istoria lumii se scrie mult mai rapid şi ne ia pe sus pe după ea. Politicienii noştri sunt – aşa cum îi ştia şi Caragiale – preocupaţi de fleacuri şi gâlcevi locale. Doar că farmecul lor de atunci devine azi amar, pentru că timpul nu mai are răbdare cu noi.

Există mai multă luciditate în grila de programe a MTV decât în politicile publice de la noi. Iar într-un show plin de sclipiciul Hollywoodian pe care îl criticăm cu fiecare ocazie e mai multă omenie decât am văzut de mult timp în spaţiul nostru public. Suntem ursuzi, nervoşi, nepăsători şi privim doar în jos. O mărturie dintr-un loc care pare azi cel mai bătut de soartă povesteşte că, în Haiti, printre ruine, se întâmplă miracole. Oare nouă de ce nu ni se întâmplă?

PS Era să uit – autorităţile române nu au rămas indiferente în faţa dezastrului din Haiti. Doar nu puteau pierde încă o ocazie de a ne face, pe toţi, să părem cât se poate de ridicoli.

Divertisment de calitate

oferit de…

După ceva vreme…

am pus din nou mâna pe chitară să văd dacă mai pot scrie o melodie… şi în final nu m-am lămurit, dar a ieşit încercarea de mai jos:

cosmin vaman – Nicaieri nu ninge ca in parul tau – TEST

PS dacă ascultaţi cu atenţie o puteţi auzi pe fiică-mea gângurind în timp ce mă chinuiam (la propriu) să înregistrez.