Nu am fost niciodată ceea ce se cheamă un credincios. Am vizitat biserici în scop în general turistic, iar poveştile biblice funcţionau ca un foarte eficient somnifer. Credinţa, în schimb, a fost pentru mine dintotdeauna ceva fascinant. Iar asta datorită unora dintre oamenii care mi-au vorbit despre ea.

Nu m-am împăcat, în general, bine cu preoţii. De fapt, puţini au reuşit vreodată să îmi fie simpatici. Poate nu i-am întâlnit pe cei potriviţi. În schimb există oameni ale căror vorbe nu te pot lăsa indiferent. Cu siguranţă Steinhardt este unul dintre ei. Pleşu, un altul.

Oamenii cu har sunt greu de găsit. Sau - mai bine zis - oamenii care îşi valorifică harul. Dar dacă eşti atent îi poţi observa - unii se fac profesori, alţii psihologi, alţii artişti, unii dintre ei te pot captiva vorbindu-ţi despre matematică, în timp ce alţii nici nu au învăţat să vorbească, iar alţii fascinează masele şi rămân în istorie.

Mult timp mi-a părut rău că nu sunt un credincios. Până la urmă, avantajul lor faţă de mine e că ei au întotdeauna un plan B. Dar dacă totuşi există posibilitatea unui plan B, de ce nu te-ai agăţa de el. După aceea e simplu, mai rămâne doar să decizi în ce crezi. Lucrez…

Dacă totuşi aveaţi dubii, căutaţi un om cu har. Sau căutaţi harul dintr-un om de lângă voi. Nu veţi găsi niciodată vreo dovadă mai bună a existenţei lui Doamne-Doamne.

Pentru că m-au chemat nişte prieteni, astăzi am fost să îl văd aud pe Florin Chilian. Dincolo de excesele sale cât se poate de incorecte politic, până la urmă, Chilian e un artist care ar face orice să fie auzit. Dacă e nevoie, îl înjură pe ăla din spate care vorbeşte prea tare. Dacă îl doare ceva, urlă pur şi simplu, urlându-ţi şi ţie durerea. Oricum ar fi, Chilian nu e un tip pe lângă care poţi trece fără să îl observi.

Marii artişti au, în general, o melodie care le rămâne emblematică. Bohemian Rhapsody, Stairway to Heaven, Losing my Religion sau Wish You Were Here sunt cele mai sonore exemple. Şi micii artişti le au pe ale lor. Iar Melodia lui Florin Chilian rămâne, oricât de difuzate ar fi altele, Chiar Dacă.

Pentru că sunteţi nişte cititori mai mult decât simpatici şi treceţi pe aici chiar şi în perioadele în care îmi e greu să scriu prea mult, prin el, vă fac cadou melodia pe lângă care nu ai cum să treci pur şi simplu:

UPDATE Iar pentru toti cei care imi scriu pe mess ca melodia e deprimanta, aflati ca simptomele depresiei sunt:

Oamenii cu depresie tipic sint retrasi si se ascund de societate. Ei pierd interesul in lucrurile din jurul lor si devin incapabili de a experimenta placerea. Ei sint cronic obositi, au tulburari de somn (fie insomnie, fie somn excesiv), schimbari in apetit ( fie mananca prea putin sau prea mult), experimenteaza dureri de cap, dureri de spate, probleme digestive, neliniste, iritabilitate, anxietate, pierderea interesului sau a placerii in lucrurile in care in mod obisnuit produc placere, simtatiminte de nonvaloare si de stima sau respect de sine scazut.

Pentru ei lucrurile par sterpe, fara valoare si timpul pare sa treaca incet.

Alte simtaminte experimentate sint simtaminte de tristete si chiar disperare, multi luind in considerare suicidul sau gindindu-se asupra mortii.

Dar astea nu aveati de unde sa le stiti. De muzica nu zice nimic, deci e doar o melodie

Astăzi la Mall s-a lansat cel mai recent volum din colecţia Literatura de la Cotidianul - Portretul lui Dorian Gray. Au fost Ioan T Morar şi Cristian Teodorescu, care au fost suficient de drăguţi încât să accepte să stea de vorbă cu un blogger şi să se mai lase şi filmaţi.

Ideea de a da o carte săptămânal cititorilor este, probabil, cel mai spectaculos proiect cultural de masă din România - cam 3 milioane de exemplare vândute. Mai jos vedeţi mini-interviurile:

Ioan T Morar

Cristian Teodorescu

Unul dintre locurile mele preferate în Iaşi este librăria Cărtureşti. Pentru că e un loc unde e normal ca Steinhardt să stea pe primul raft, la muzică să nu găseşti Andreea Bălan, pentru că e plin de CD-urile lu’ ăla.. Andrieş, iar la filme Schwarzeneger nu există.

De câte ori plec de acolo, la casă nu uitam niciodată să cumpăr Re:Publik, încă o revistă pentru cei care nu se regăsesc în serbările populare cu Mici şi DJ Bobo.

Aflu cu bucurie de existenţa unui site pentru oamenii de genul ăsta din Iaşi - se cheamă, foarte sugestiv, AltIaşi

Taxi - Adrenalina, de azi, de la Happy Hour - Protv

Anuntat ca nou single, o veste buna pentru cei care asteptam albumul nou. Deja cele trei piese noi anunta vesti bune.

Miercuri la ora 17:00 la Diverta din Iulius Mall Cotidianul lansează romanul lui Oscar Wilde - Portretul lui Dorian Grey, alături de Ioan T Morar şi Cristian Teodorescu. Vor mai fi acolo directorul Polirom şi Liviu Antonesei. Nu se întâmplă prea des în Iaşi, aşa că nu e de ratat.

Tot acolo, de la ora 20:00, întâlnire cu bloggerii ieşeni pe tema “Iaşul şi promovarea acestuia prin instrumentele specifice erei web 2.0 ″. Aceiaşi invitaţi. Pe Cristian Teodorescu îl citesc cu regularitate în Cotidianul, iar Ioan T Morar este, cred, alături de Tolontan în lupta pentru titlul de “Bloggerul meu preferat”.

Ne vedem miercuri la Mall.

Via Andrei

E MOda asta peste tot

Unde te uiti toti se plang ca nu mai pot

Ca nu le e usor

si E MOlipsitor

As vrea si eu sa ma-ncadrez in decor

Sa-mi intre paru-n ochi si sa-mi doresc sa mor

Sa ma dau cu rimel cand plang si caut ajutor

Da am un cantec care este asa cum vreau eu

Si-o sa se-arunce el in cap in locul meu

Cantecul meu

E un cantec EMOtionat

E MOdul meu de-ati spune ca inca nu te-am uitat

Si simte ca E MOtivat

Din ziua-n care ai plecat

E-un cantec trist, cum iti spuneam

Un cantec cu gust de diazepam

Nu te apropia de el

Chiar daca pare doar un simplu cantecel

Pare banal si pare ca E MOnoton
Dar e mai rau ca monoxidul de carbon

Cantecul meu

E un cantec EMOtionat

E MOdul meu de-ati spune ca inca nu te-am uitat

Si simte ca E MOtivat

De ziua-n care ai plecat

E-un cantec trist, cum iti spuneam

Un cantec cu gust de diazepam

E-un cantec care trebuie ocrotit

Sa nu-l lasi langa lama sau langa chibrit

Si ar fi bine sa-ti mai spun

Ca n-are voie langa sfoara si sapun

In rest e-un cantec foarte bun

La bal la FEAA vin anul ăsta RIO şi Morandi, adică două trupe care au aprins topurile din vara asta. La Iaşi 600 au venit trupe care cântau pe vremea în care nu se inventaseră încă topurile :p

UPDATE: Balul are loc pe 25 noiembrie in Sala Polivalenta.