Sanda Nicola este jurnalist freelancer, dar e posibil să o ştiţi de la TVR sau Realitatea, fiind unul dintre reporterii români cu o carte de vizită impresionantă. Ea a acceptat să scrie aici câteva cuvinte despre o melodie specială:

Ştiu piesa “One word” a olandezei Anouk de câţiva ani. Însă pe 9 mai 2007 a căpătat însemnătate aparte şi dureroasă pentru mine. În ziua aceea blestemată a murit o prietenă. O prietenă căreia n-am apucat să-i spun nici c-o iubesc, nici că-i mulţumesc pentru dragostea ei. O recomand tuturor celor care simt că nu-şi pot alina cu nimic dorul de Vanda Condurache. Ştiu că sunt foarte mulţi!

Sanda Nicola

Andressa.ro este unul dintre cele mai de succes si mai frumoase bloguri româneşti. Dincolo de asta, Andressa este şi o persoană foarte simpatică, aşa că a aceptat să împărtăşească o melodie a zilei care îmi este şi mie foarte dragă.

E o piesa care ma binedispune datorita fortei versurilor si a vocii solistului. Asociez sunetul ei cu o zi ploioasa de acum 2 ani cand eram foarte indragostita si totusi foarte trista pentru ca simteam ca relatia nu are nici un viitor - e un amestec de sentimente dulci si amare pe care greu il pot descrie, dar pe care il simteam pana in maduva oaselor si de care nu puteam uita nici cand inchideam ochii. Sentimentul acela de ameteala si de luciditate ma facea sa ma simt foarte vie. Iti propun acest cantec pentru ca are un mesaj deosebit si imi trezeste pofta de viata, de lupta pentru viata.

Andressa

Din motive de lene, dar si de noroc de a avea prieteni cu gusturi bune, de azi la melodia zilei veti putea asculta si preferatele lor. Astazi, Guest Blogger e ALEX LIŢU, care aduce o melodie pe care el ar canta-o si mai bine, dar deocamdata o ascultati asa cum e.

Melodia zilei de azi, de ieri, de alaltaieri si macar si de rasalaltaieri, asta doar asa ca sa nu-l poata acuza nimeni pe Cosmin de neseriozitate, e melodia zilei altcuiva decat a lui Cosmin, sper macar sa-i placa, ceea ce totodata va dorim si dumneavoastra. Trupa britanica tanara si matura, nu extraordinar de mediatizata, cu un sound cald, elegant si usor blues-istic si cu o voce cu timbru inforator. Piesa trista si adanca, cu un croi cel putin melancolic si versuri interesante. Un “hmm… o stiu de undeva” vine de pe coloana sonora a lui Wicker Park, un film pe care vi-l recomand cel putin pentru muzica sa, si tot de la acesti tineri britsi si tot pe acelasi sountrack va recomand si Maybe Tomorrow.

Alex Liţu

Stereophonics - I miss you now

Exercitiu de memorie: Copii alearga cu balonase e o pajiste, iar la sfarsit afli ca trebuie sa iti platesti factura la Orange. Exact, reclama aceea. Stiti melodia de pe fundal? Blue touches blue… Bun. De aici incepem. Aveam sa aflu ca pe tipa o cheama Noa, e o cantareata spaniola de origine israeliana. Si de fapt o stiati daca ati vazut “La vita e’ bella”. O stiati dupa melodia de astazi. Nu e o capodopera, dar e o piesa numai buna pentru o dimineata intarziata de duminica. Melodia zilei o sa va dea o stare de bine: Life is beautiful.

Eu in locul vostru as mai asculta si Blue touches blue

UPDATE - Alex imi aminteste ca daca e sa mi-o amintesc de undeva pe Noa, ar trebui sa fie de la un cover genial - Eye in the sky

Pentru ca vine ziua mea si pentru ca ieri au scris frumos in ziar despre mine, astazi, fara pic de rusine, Melodia zilei e una de-a mea: Ceva pentru ea

Mooi este numele unei trupe formata din doua fete ce canta amandoua la chitara; se citeste “Moy”, nu cum citeati voi, rautaciosilor, si inseamna “frumos, placut”, exact ca muzica de mai jos. Merita sa o ascultati macar de curiozitate: cand ati ascultat ultima oara o trupa din Tara Galilor?

Sway este o melodie calda si linistitoare, si e, pentru mine, melodia zilei, pentru ca aveam mare nevoie de ea. A fost o zi grea pe blog, nu stiu daca ati observat.

Incepand de azi va ofer in fiecare zi o melodie aleasa atent si care, in mod evident, imi place mult. Sper sa va faca si voua ziua mai frumoasa, asa cum mi-a facut-o mie.

The Feeling este o trupa pe care o puteti asculta la fel de bine alaturi de parintii vostri (asta in cazul in care nu sunteti voi deja parinti sau bunici). Seamana cu Supertramp, sau mai bine zis cu ce avea mai bun muzica anilor 70, numai ca suna suficient de bine incat sa fi fost cea mai ascultata trupa la radio in Marea Britanie in 2006. O sa va mai aduca, probabil, aminte de Queen, Abba sau The Beach Boys. Nu e o trupa pentru barbatii macho pasionati de rock-ul greu (ca mine ), dar e melodioasa si cu armonii atent “asezate”.

Strange este preferata mea de pe albumul Twelve Stops And Home. E o cvasi-balada cantata mai mult la pian, cu ritmul sustinut usor de chitara. E sensibila fara a fi deprimanta si e suficient de frumoasa sa vrei sa o asculti cel putin inca o data.

Daca v-a placut, incercati si Sewn si Fill my little world