Domnişoarelor, pregătiţi batistele şi salvaţi pagina asta în bookmarks că o să suspinaţi mult după ea. Băieţi, feriţi postarea asta de prietenele voastre, că urmează să vedeţi ceva ce nu o să puteţi egala foarte uşor.

Gabi a scos-o pe Mona la film. Mona a intrat acolo veselă şi a ieşit cu ochii în lacrimi şi cu un inel frumos pe deget. Oamenii din sală au venit la mall şi au văzut un film mediocru, dar cu un final pe care nu îl vor uita multă vreme. Înainte de finalul filmului, brusc, toată sala a văzut un trailer făcut de Gabi pentru Mona care anunţă ceva mai mult decât un film bun. Cred în continuare că filmele bune se văd în sală şi nu de pe internet, iar întâmplarea asta minunată nu face decât să confirme lucrul ăsta.

Vedeţi mai jos “trailerul” şi reacţia celor doi după film,

PS. Urmăriţi şi blogul lui Gabi, deoarece cât de curând veţi găsi acolo şi varianta lor Casă de piatră!

Hai să facem un bine şi să dăm foc la toată muzica pop a anilor optzeci. Din raţiuni ce ţin de igienă. Să ardă, să nu le mai aud pe la terase, în taxiuri, şi când trag apa. Să le ardem, să ne facem că nu au existat, cu tot cu frizurile lor nefericite şi cu videoclipurile stupide. Începem cu melodia de mai jos, continuăm cu Modern Talking şi Sandra şi o ţinem tot aşa până la soundtrack-ul de la TopGun. Atunci să văd ce o să mai dea pe Europa FM, că nu le mai rămân decât Holograf şi Shakira 

jennyfer rush-the power of love

Later edit:

Noroc cu înţelepciunea bătrânească a comentatorilor mei. Uitasem de dj-ii de la nunţi. Să ardem şi “Gara noastra mică”.

Profit de faptul ca e vara si lumea nu prea citeste bloguri pentru a da pe fata ADEVARUL!!! Da, am fost comunist. Timp de cinci ani. Da, am purtat cravata rosie, ceea ce, in mod natural, demonstreaza apartenenta mea la sistem.

Propagandist ordinar:

Turnator lipsit de scrupule sub o aparenta inocenta:

Parvenit - spion american

Si, desigur, escroc sentimental:

Si pentru ca marturia sa fie completa, o imagine odioasa de la o serbare populara in care cantam, desantat, partidul si realizarile sale:

Nu ştiu cum de a intrat în ultimele zile în viaţa mea un spectacol frumos cum nu am mai văzut de mult timp (adica stiu, si multumesc Wanna). Probabil aveam nevoie de Ada Milea - Quijote, o piesă care să îmi arate că se poate să ai un motiv pentru a lupta cu nimic pentru nimic. Să îmi spună ce înseamnă să cauţi insule, să ţi le doreşti, să îmi povestească despre dragostea asta reală (de parcă ar fi de mai multe feluri) şi să o facă aşa cum îmi place mie - cu zâmbetul pe buze.

Un fragment din spectacol - insula lui Sancho

Ieşeanul supărat mi-a dat o idee la ultima postare despre ploi şi politicieni. Vă puteţi imagina un moment mai bun pentru a asculta melodia asta?

Cutia cu cadouri e un blog pe cât de drăgălaş, pe atât de util (cam ca al meu ). Dacă trebuie să faci un cadou şi eşti în pană de idei, găseşti aici o mulţime de soluţii. Ultima oară au scris despre oi. Şi mi-au trimis şi un fel de leapşă.

Am de făcut, aşadar, câteva precizări pentru mica dar inimoasa echipă de acolo. Deci, Monica, acela nu este un miel ci un ied absolut încântător, care cântă un cântec de leagăn şi lasa capul într-o parte în timp ce face asta. Dovada:

Dacă vrei totuşi oi, am două:

Pe viitor, ai putea avea în vedere inclusiv o postare cu vaci:

Ştiu, pare stereotip, e 4 iulie aşa că trebuie să scriu despre America. Ca să intru în clubul select al primilor bloggeri ai ţării.

Piticu resimte sărbătoarea americană ca printr-un efect de recul:

Si totusi, mai mult decat in orice alta zi, eu ma simt mai roman decat de obicei, ma simt ca ar trebui sa ma manifest mai patriotic decat de obicei, sa nu ii las pe altii sa cotropeasca.

Daniel Mătăsaru se amuză pe seama plasticului din care e făcut recipientul din care va ţâşni în toată lumea muştarul peste hamburgeri americani sfârâitori

Ioan T Morar, în schimb, scrie un simplu (şi necesar, spun eu) La mulţi ani.

E cool să fii antiamerican. Dacă poţi să îţi asortezi credinţa asta cu un tricou cu Che Guevarra (evident ) e cu atât mai bine. Şi nu e doar simplu. E şi plăcut. Ai atâtea lucruri de care să râzi. Doar o să îmi spuneţi că sunt proşti, obezi, au creierele spălate, iar când susţin o cauză sunt patetici. Sau că sunt conduşi doar de interese corporatiste obscure. Sau că manipulează lumea prin scenarii ca de Hollywood fabricate, desigur, de serviciile secrete.

E uşor să simpatizezi un pseudo-revoluţionar. Dar vă puteţi imagina ceva mai admirabil decât o ţară care îşi bazează forţa (America rămâne o super-putere, oricât ar vrea unii să o facă să pară altfel) tocmai pe libertatea individuală promovată ca politică de stat şi credinţă a unei naţiuni? Sigur, vor curge comentariile despre Irak, despre interese oculte, etc. Dar gândiţi-vă: cine critică mai puternic şi mai energic greşelile Americii decât America însăşi?

Iar când e la o răscruce, toată ţara devine un glas, o forţă greu de oprit. Chiar aşa, patetică şi alimentată cu hamburgeri.

Şi dacă tot e ziua ei, vă las cu câteva citate pe care le găsesc amuzante despre America (ea sigur nu s-ar supăra):

America e singura ţară unde mare parte a populaţiei consideră că wrestlingul e real, iar aselenizarea este o manipulare

David Letterman

Imigranţii au fost dintotdeauna o problemă în Statele Unite. Puiteţi întreba orice indian.

Robert Orben

Nimeni nu a dat vreodată faliment subestimând gusturile publicului american

H.L. Mencken

The Wiz Diz Song - un clip realizat de Mihaela Rădulescu. Pentru că e trupa mea de suflet, mai bine nu comentez.

Taxi - The Wizdiz Song from trupa taxi on Vimeo.

Dar până şi piesa originală suna mai bine pe disc:

A fost ziua absolventului. Mii de oameni tineri şi frumoşi au mărşăluit prin centrul oraşului pentru a se mândri cu facultatea pe care au terminat-o. Este, cred, unul dintre cele mai emoţionante evenimente care se întâmplă peste an în Iaşi.

Anul ăsta mi-au dat voie să cânt o melodie, aşa că peste noapte am făcut una. Pentru ei. Şi pentru generaţia care a terminat 4 ani şi pentru cea cu 3. Iar ei m-au primit mai frumos decât speram. E un cântec pe care o să îl înţeleagă mai mult cei din Iaşi. O să postez tot o variantă înregistrată cu telefonul. Scuze pentru calitate, dar deocamdată aşa pot să îl înregistrez.

Cei mai frumoşi ani ai mei

Fetele de la Indigo vor să cucerească America. America nu prea ar vrea, dar e miloasă. Atunci fetele încep să mârâie, să se zbenguie şi America le sugerează să se întoarcă la Bucureşti. Când toate armele au fost epuizate, ce rămâne de făcut? Scădem din preţ - ne dezbrăcăm şi zicem de Dracula. Vizionare plăcută.

Imagini de la selecţia pentru America’s Got Talent. America o fi având, dar după imaginile astea, sigur au rămas cu impresia că România n-are.