Ziua mea

Există cineva în lista de messenger care mă bucură zi de zi spunându-mi La mulţi ani, pentru că ar trebui să ne bucurăm de fiecare zi care este – oricum – “a noastră”. Ieri dimineaţă însă, când mi-a spus La mulţi ani am tresărit şi l-am primit de parcă ar fi fost ziua aceea în care îl primeşti pentru că ţi se cuvine. Iar ieri a fost una dintre acele zile de care până atunci mai avusesem doar 24. Pentru că am fost emoţionat de parcă eu aş fi devenit “major în state”, cu toate că ştii foarte bine că în Marea Britanie eram deja major . Pentru că m-am bucurat de câte ori ţi-a sunat telefonul de parcă felicitările din el mi se adresau. Şi când spun că de absolut fiecare dată, să ştii că nu glumesc. Cum ar putea să nu mă bucure o bucurie de-a ta doar pentru că văzute din mine, bucuriile arată diferit. Dar toate astea s-ar putea să fie doar prostii – doar ştii cât de uşor mă emoţionez şi mă entuziasmez eu.

A fost atât de “ziua mea”, că mă doare şi acum gâtul. Şi de la Taxi, şi de la Bon Jovi, chiar şi de la Valahia. :p De la VANK nu. De la ei mă doare sufletul. Nici nu mă mir că nu simt degetele. Între noi fie vorba, niciodată nu am fost un mare fan al degetelor mele. Atunci când cânt, însă, ele sunt nu mai puţin decât o prelungire a sufletului. De asta uneori se înroşesc, dor şi sunt uşor sfâşiate de corzile de metal. Asta, însă, nu le poate face să se oprească, să nu te cânte. M-am bucurat pentru fiecare cadou primit, aşa cum nu îmi stă în fire să mă bucur de cadourile pe care le primesc eu, direct. La mâna a doua, transmise mai departe printr-un zâmbet de-al tău, cadourile sunt mult mai frumos de primit. Iar dacă tu credeai că a primi flori e un lucru minunat, să ştii (şi o ştii deja) că a le dărui e unul dintre puţinele lucruri care poate fi şi mai frumos.

Dacă ar fi să aleg, exact aşa ar arăta ziua mea: bucurii, muzică, copii frumoşi care îţi sar în braţe. Şi atunci aş înţelege de ce se spune că ziua mea e în fiecare zi.

Votaţi-mă

Dacă sunteţi aici, probabil că la un moment dat aţi auzit una dintre melodiile mele. Oricum le puteţi asculta pe toate în playerul de mai sus. Dacă unele v-au displăcut mai puţin, votaţi în sondajul de mai jos (puteţi alege 3 variante). Mulţumesc.

 Loading ...

Autocritică

Unde lucrezi dacă…

• Vorbeşti mult, cursiv şi în general corect
• Poţi să vorbeşti despre tine deşi nu ştii mare lucru despre subiect în sine
• Ştii să spui multe despre prietenie, dar nu eşti capabil să îţi păstrezi prietenii
• Ştii cuvinte minunate despre iubire, dar nu eşti în stare să o “gestionezi” atunci când o ai
• Ştii să spui ce faci mai mult decât ştii – efectiv – să faci

Simplu –  cauţi un departament care să se ocupe de imagine. Dacă găseşti şi oamenii pe care să te sprijini şi pe care să îi convingi că eşti potrivit, eşti un norocos

Cel mai tare final de film

Domnişoarelor, pregătiţi batistele şi salvaţi pagina asta în bookmarks că o să suspinaţi mult după ea. Băieţi, feriţi postarea asta de prietenele voastre, că urmează să vedeţi ceva ce nu o să puteţi egala foarte uşor.

Gabi a scos-o pe Mona la film. Mona a intrat acolo veselă şi a ieşit cu ochii în lacrimi şi cu un inel frumos pe deget. Oamenii din sală au venit la mall şi au văzut un film mediocru, dar cu un final pe care nu îl vor uita multă vreme. Înainte de finalul filmului, brusc, toată sala a văzut un trailer făcut de Gabi pentru Mona care anunţă ceva mai mult decât un film bun. Cred în continuare că filmele bune se văd în sală şi nu de pe internet, iar întâmplarea asta minunată nu face decât să confirme lucrul ăsta.

Vedeţi mai jos “trailerul” şi reacţia celor doi după film,

PS. Urmăriţi şi blogul lui Gabi, deoarece cât de curând veţi găsi acolo şi varianta lor Casă de piatră!

Are cineva un foc ?

Hai să facem un bine şi să dăm foc la toată muzica pop a anilor optzeci. Din raţiuni ce ţin de igienă. Să ardă, să nu le mai aud pe la terase, în taxiuri, şi când trag apa. Să le ardem, să ne facem că nu au existat, cu tot cu frizurile lor nefericite şi cu videoclipurile stupide. Începem cu melodia de mai jos, continuăm cu Modern Talking şi Sandra şi o ţinem tot aşa până la soundtrack-ul de la TopGun. Atunci să văd ce o să mai dea pe Europa FM, că nu le mai rămân decât Holograf şi Shakira 

jennyfer rush-the power of love

Later edit:

Noroc cu înţelepciunea bătrânească a comentatorilor mei. Uitasem de dj-ii de la nunţi. Să ardem şi “Gara noastra mică”.