Dacă sunteţi aici, probabil că la un moment dat aţi auzit una dintre melodiile mele. Oricum le puteţi asculta pe toate în playerul de mai sus. Dacă unele v-au displăcut mai puţin, votaţi în sondajul de mai jos (puteţi alege 3 variante). Mulţumesc.

• Vorbeşti mult, cursiv şi în general corect
• Poţi să vorbeşti despre tine deşi nu ştii mare lucru despre subiect în sine
• Ştii să spui multe despre prietenie, dar nu eşti capabil să îţi păstrezi prietenii
• Ştii cuvinte minunate despre iubire, dar nu eşti în stare să o “gestionezi” atunci când o ai
• Ştii să spui ce faci mai mult decât ştii - efectiv - să faci

Simplu -  cauţi un departament care să se ocupe de imagine. Dacă găseşti şi oamenii pe care să te sprijini şi pe care să îi convingi că eşti potrivit, eşti un norocos

Gabi a scos-o pe Mona la film. Mona a intrat acolo veselă şi a ieşit cu ochii în lacrimi şi cu un inel frumos pe deget. Oamenii din sală au venit la mall şi au văzut un film mediocru, dar cu un final pe care nu îl vor uita multă vreme. Înainte de finalul filmului, brusc, toată sala a văzut un trailer făcut de Gabi pentru Mona care anunţă ceva mai mult decât un film bun. Cred în continuare că filmele bune se văd în sală şi nu de pe internet, iar întâmplarea asta minunată nu face decât să confirme lucrul ăsta.

Vedeţi mai jos “trailerul” şi reacţia celor doi după film,

PS. Urmăriţi şi blogul lui Gabi, deoarece cât de curând veţi găsi acolo şi varianta lor Casă de piatră!

jennyfer rush-the power of love

Later edit:

Noroc cu înţelepciunea bătrânească a comentatorilor mei. Uitasem de dj-ii de la nunţi. Să ardem şi “Gara noastra mică”.

Propagandist ordinar:

Turnator lipsit de scrupule sub o aparenta inocenta:

Parvenit - spion american

Si, desigur, escroc sentimental:

Si pentru ca marturia sa fie completa, o imagine odioasa de la o serbare populara in care cantam, desantat, partidul si realizarile sale:

Un fragment din spectacol - insula lui Sancho

Am de făcut, aşadar, câteva precizări pentru mica dar inimoasa echipă de acolo. Deci, Monica, acela nu este un miel ci un ied absolut încântător, care cântă un cântec de leagăn şi lasa capul într-o parte în timp ce face asta. Dovada:

Dacă vrei totuşi oi, am două:

Pe viitor, ai putea avea în vedere inclusiv o postare cu vaci:

Piticu resimte sărbătoarea americană ca printr-un efect de recul:

Si totusi, mai mult decat in orice alta zi, eu ma simt mai roman decat de obicei, ma simt ca ar trebui sa ma manifest mai patriotic decat de obicei, sa nu ii las pe altii sa cotropeasca.

Daniel Mătăsaru se amuză pe seama plasticului din care e făcut recipientul din care va ţâşni în toată lumea muştarul peste hamburgeri americani sfârâitori

Ioan T Morar, în schimb, scrie un simplu (şi necesar, spun eu) La mulţi ani.

E cool să fii antiamerican. Dacă poţi să îţi asortezi credinţa asta cu un tricou cu Che Guevarra (evident ) e cu atât mai bine. Şi nu e doar simplu. E şi plăcut. Ai atâtea lucruri de care să râzi. Doar o să îmi spuneţi că sunt proşti, obezi, au creierele spălate, iar când susţin o cauză sunt patetici. Sau că sunt conduşi doar de interese corporatiste obscure. Sau că manipulează lumea prin scenarii ca de Hollywood fabricate, desigur, de serviciile secrete.

E uşor să simpatizezi un pseudo-revoluţionar. Dar vă puteţi imagina ceva mai admirabil decât o ţară care îşi bazează forţa (America rămâne o super-putere, oricât ar vrea unii să o facă să pară altfel) tocmai pe libertatea individuală promovată ca politică de stat şi credinţă a unei naţiuni? Sigur, vor curge comentariile despre Irak, despre interese oculte, etc. Dar gândiţi-vă: cine critică mai puternic şi mai energic greşelile Americii decât America însăşi?

Iar când e la o răscruce, toată ţara devine un glas, o forţă greu de oprit. Chiar aşa, patetică şi alimentată cu hamburgeri.

Şi dacă tot e ziua ei, vă las cu câteva citate pe care le găsesc amuzante despre America (ea sigur nu s-ar supăra):

America e singura ţară unde mare parte a populaţiei consideră că wrestlingul e real, iar aselenizarea este o manipulare

David Letterman

Imigranţii au fost dintotdeauna o problemă în Statele Unite. Puiteţi întreba orice indian.

Robert Orben

Nimeni nu a dat vreodată faliment subestimând gusturile publicului american

H.L. Mencken

Dar până şi piesa originală suna mai bine pe disc: