Viata mea de comunist in imagini

Profit de faptul ca e vara si lumea nu prea citeste bloguri pentru a da pe fata ADEVARUL!!! Da, am fost comunist. Timp de cinci ani. Da, am purtat cravata rosie, ceea ce, in mod natural, demonstreaza apartenenta mea la sistem.

Propagandist ordinar:

Turnator lipsit de scrupule sub o aparenta inocenta:

Parvenit – spion american

Si, desigur, escroc sentimental:

Si pentru ca marturia sa fie completa, o imagine odioasa de la o serbare populara in care cantam, desantat, partidul si realizarile sale:

“De ce tac tot ce tac”

Nu ştiu cum de a intrat în ultimele zile în viaţa mea un spectacol frumos cum nu am mai văzut de mult timp (adica stiu, si multumesc Wanna). Probabil aveam nevoie de Ada Milea – Quijote, o piesă care să îmi arate că se poate să ai un motiv pentru a lupta cu nimic pentru nimic. Să îmi spună ce înseamnă să cauţi insule, să ţi le doreşti, să îmi povestească despre dragostea asta reală (de parcă ar fi de mai multe feluri) şi să o facă aşa cum îmi place mie – cu zâmbetul pe buze.

Un fragment din spectacol – insula lui Sancho

Să plouă

Ieşeanul supărat mi-a dat o idee la ultima postare despre ploi şi politicieni. Vă puteţi imagina un moment mai bun pentru a asculta melodia asta?

Iedul, oile şi vacile

Cutia cu cadouri e un blog pe cât de drăgălaş, pe atât de util (cam ca al meu ). Dacă trebuie să faci un cadou şi eşti în pană de idei, găseşti aici o mulţime de soluţii. Ultima oară au scris despre oi. Şi mi-au trimis şi un fel de leapşă.

Am de făcut, aşadar, câteva precizări pentru mica dar inimoasa echipă de acolo. Deci, Monica, acela nu este un miel ci un ied absolut încântător, care cântă un cântec de leagăn şi lasa capul într-o parte în timp ce face asta. Dovada:

Dacă vrei totuşi oi, am două:

Pe viitor, ai putea avea în vedere inclusiv o postare cu vaci:

De ce ne e antipatică America?

Ştiu, pare stereotip, e 4 iulie aşa că trebuie să scriu despre America. Ca să intru în clubul select al primilor bloggeri ai ţării.

Piticu resimte sărbătoarea americană ca printr-un efect de recul:

Si totusi, mai mult decat in orice alta zi, eu ma simt mai roman decat de obicei, ma simt ca ar trebui sa ma manifest mai patriotic decat de obicei, sa nu ii las pe altii sa cotropeasca.

Daniel Mătăsaru se amuză pe seama plasticului din care e făcut recipientul din care va ţâşni în toată lumea muştarul peste hamburgeri americani sfârâitori

Ioan T Morar, în schimb, scrie un simplu (şi necesar, spun eu) La mulţi ani.

E cool să fii antiamerican. Dacă poţi să îţi asortezi credinţa asta cu un tricou cu Che Guevarra (evident ) e cu atât mai bine. Şi nu e doar simplu. E şi plăcut. Ai atâtea lucruri de care să râzi. Doar o să îmi spuneţi că sunt proşti, obezi, au creierele spălate, iar când susţin o cauză sunt patetici. Sau că sunt conduşi doar de interese corporatiste obscure. Sau că manipulează lumea prin scenarii ca de Hollywood fabricate, desigur, de serviciile secrete.

E uşor să simpatizezi un pseudo-revoluţionar. Dar vă puteţi imagina ceva mai admirabil decât o ţară care îşi bazează forţa (America rămâne o super-putere, oricât ar vrea unii să o facă să pară altfel) tocmai pe libertatea individuală promovată ca politică de stat şi credinţă a unei naţiuni? Sigur, vor curge comentariile despre Irak, despre interese oculte, etc. Dar gândiţi-vă: cine critică mai puternic şi mai energic greşelile Americii decât America însăşi?

Iar când e la o răscruce, toată ţara devine un glas, o forţă greu de oprit. Chiar aşa, patetică şi alimentată cu hamburgeri.

Şi dacă tot e ziua ei, vă las cu câteva citate pe care le găsesc amuzante despre America (ea sigur nu s-ar supăra):

America e singura ţară unde mare parte a populaţiei consideră că wrestlingul e real, iar aselenizarea este o manipulare

David Letterman

Imigranţii au fost dintotdeauna o problemă în Statele Unite. Puiteţi întreba orice indian.

Robert Orben

Nimeni nu a dat vreodată faliment subestimând gusturile publicului american

H.L. Mencken