Despre votul „uninominal”

„Oameni, nu liste” este mai mult un slogan. Sistemul acesta de vot nu este în măsură să producă marea revoluţie la care ne aşteptam. OMUL pe care îl tot scoatem în faţă nu intră în parlament cu siguranţă decât dacă ia peste 50%. Ceea ce se va întâmpla doar în condiţii de blat. Cei mai mari şi mai tari din partide au fugit la ţară, şi au fost lăsaţi să candideze „singuri”, fără contracandidaţi puternici. În condiţii de luptă adevărată, nu cred că cineva poate obţine astăzi majoritate absolută în România.

Dacă nu au luat 50%, candidaţii sunt redistribuiţi în funcţie de procentele partidelor. Deci e posibil ca un vot pentru Mătăsaru să îl trimită în parlament pe Hrebenciuc, un vot pentru Toader Paleologu să îl ajute pe Radu Berceanu să ocupe un astfel de loc, iar un vot pentru Daniel Dăianu să îl ajute pe Chiuariu.

Ce fel de parlamentari vrem?

Da, ştiu, suntem scârbiţi, dezamăgiţi, nepăsători. Totuşi democraţia este fundamentul vieţii noastre libere de azi, iar Parlamentul e o instituţie esenţială în viaţa unei ţări. Oamenii pe care îi alegem pleacă din aceste colegii dar ne vor reprezenta PE TOŢI. Sigur că vor apăra interesele regiunii de unde provin, însă este aberant să te apuci să promiţi asfaltarea străzilor şi rezolvarea problemei câinilor comunitari. În parlament avem nevoie de oameni responsabili care să fie în stare să propună texte legislative necesare coerente, sau care măcar să fie în stare să citească şi să înţeleagă un text (nu glumesc, experienţa anilor trecuţi ne-a arătat destule surprize).

Omul

Poate ai noroc şi te afli într-un colegiu în care ai pe cine vota. Şi sunt câţiva oameni de votat. Dacă m-aţi întreba pe mine, aş găsi în fiecare partid pe cineva (şi da, sunt subiectiv). Aş vota oricând pe Oprea sau pe Toader Paleologu, pe Daniel Dăianu, Adina Vălean, Mihai Răzvan Ungureanu, sau chiar şi din PSD, de exemplu, Cristian Diaconescu pare o opţiune acceptabilă. Problema e că nu toţi candidează, sau dacă o fac, nu sunt în colegiul tău, iar atunci eşti obligat să dai un vot politic.

Partidele

Până la urmă, marile decizii care vor influenţa viitorul României sunt de natură politică – începând cu formarea noului guvern şi continuând cu politicile fiscale. Este, deci, esenţial partidul din care face parte candidatul pe care îl votezi.

Votul nu e un act inutil. Neprezentarea nu e un act de protest. Statul cu mâinile în sân nu poate fi un act de curaj sau de frondă. Şi în plus. Cu cât mai mulţi dintre noi nu se duc la vot, cu atât mai importanţi vor fi EI. Iar EI tocmai asta şi-ar dori. Măcar din motivul acesta ieşiţi duminică din casă. Dacă nu, poate din acesta.

Stiu ca multi sunt derutati, nu stiu din ce colegiu fac parte si de unde pot alege. Am gasit unealta asta de mai jos, cu care puteti afla din ce alegeti:

Cititorii mei din Statele Unite vor fi incantati sa vada ca scriu iar despre campania de acolo. De data asta mai putina politica, mai mult civism (ai tresarit, Alex?)

Cine ar putea conduce America:

McCain dorea în 1999 o invazie americană terestră în Serbia. După 11 septembrie, acelaşi McCain considera că în lupta împotriva terorismului, Irakul este doar primul pas:

“There is a system out there or network, and that network is going to have to be attacked,” Mr. McCain said the next morning on ABC News. “It isn’t just Afghanistan,” he added, on MSNBC. “I don’t think if you got bin Laden tomorrow that the threat has disappeared,” he said on CBS, pointing toward other countries in the Middle East.

Within a month he made clear his priority. “Very obviously Iraq is the first country,” he declared on CNN. By Jan. 2,

De aici