Dar la un moment dat am ajuns în ceea ce se cheamă un beguinage. Vedeti aici ce inseamna exact. De fapt e un loc minunat, linistit si pitoresc, unde locuiesc studenti si profesori. Ceea ce este impresionant de fapt este felul in care un oras stie sa isi respecte istoria, traditia, si sa o valorifice. Alţii intră cu excavatoarele peste ea ca să o îngroape cât mai repede. Oraşele universitare, culturale, nu sunt nişte oaze consumatoare de resurse izolate de lumea reală. Dimpotrivă, spiritul lor e viu şi respiră într-o lume mai adevărată decât cea a mall-urilor şi băncilor cu pereţi din sticlă.

Progresul nu e o scuză pentru distrugerea tradiţiei. În Leuven există şi fabrici, în zonele de periferie, şi o echipă de fotbal. Dar, cumva, acolo cineva a ştiut să valorifice trecutul aşa cum se face în lumea civilizată. Mai greu să explici asta unui Gigi. Vă rog să nu înţelegeţi că fac campanie, dar uitaţi-vă la pozele de mai jos şi veţi înţelege de unde revolta mea.

Vedeţi mai multe poze din Leuven pe Flickr

Ca să trec la subiect, să nu mai aveţi impresia că suntem cel mai bizar popor, lăsând la o parte orice comentariu, iată ce am găsit astăzi într-o piaţă din centrul unui orăşel belgian:

Dacă ştie cineva ce caută un gândac străpuns de o ţeapă în mijlocul unui oraş, vă cer din nou ajutorul, că imaginaţia mea nu bate atât de departe.