Ba că e un frustrat, ba că e încrezut, ba că e bou, ba îl înjură de-a dreptul. Ne place sau nu, are un nume. Nu o dată m-am trezit răspunzând cuiva “Da, ştiu, am văzut la Zoso“. De multe ori nu sunt de acord cu ce spune, deseori mă enervez pur şi simplu. Până la urmă Zoso e exact ceea ce a adus Internetul nou în spaţiul public. Nu pare mai deştept decât Pleşu, dar cu siguranţă nu e prost. Nu scrie mai frumos decât Tolontan dar scrie, nu copiază. Are opinii, are curaj, şi nu fură. Dacă ar fi să reproşăm ceva internetului e tocmai uşurinţa şi măsura în care se fură. Cu alte cuvinte e o voce, nu o portavoce.
De ce stârneşte atât de multe pasiuni? De ce să te revolte? Oamenii care nu mai pot de grija lui (şi sunt mulţi) dovedesc tocmai faptul că nu au înţeles nimic din problema asupra căreia îşi dau cu părerea. Zoso e omul pe care l-a adus internetul, cu tot curajul dar mai ales cu toată libertatea fantastică de exprimare pe care acesta o presupune. Sigur că uneori exagerează, sigur că nu are cum să placă tuturor şi mai ales tot timpul. Dar chiar şi asta e parte din regula acestui joc cu atât de puţine reguli. Dacă ne deranjează pur şi simplu, s-ar putea să nu aibă el o problemă, s-ar putea să avem noi una. Poate lumea se schimbă prea repede pentru noi.
