Tolontan / Pentru noi / Este Oprah Winfrey 2

Cred că am mai spus-o de cel puţin patru ori până acum aici. Tolontan este bloggerul meu preferat (atunci când nu scrie despre sport). De cele mai multe ori urmez recomandările lui de lectură şi până acum nu m-a dezamăgit, fie că a fost vorba despre un discurs al lui Solomon Marcus, despre NYTimes Book Review, sau despre cel mai recent articol al lui Andrei Pleşu.

În state, atunci când Oprah recomandă o carte, aceasta urcă ameţitor în clasamentele vânzărilor. Pe calculatorul meu, o recomandare a lui Tolo se transformă, aproape fără excepţie într-un click, iar mai apoi în lectură. Dau şi eu, atunci, mai departe, linkul ăsta. Lectură plăcută!

V-am mai spus

ca sunt fan Tolontan ?

De asta.

Un comentariu de un bun-simţ ce pare aproape nefiresc, un soi de normalitate a exprimării publice cu care nu suntem, din păcate, obişnuiţi.

Comentatorii

Comentăm tot. Avem opinii pertinente şi despre ciocnirea protonilor, şi despre protocolul casei regale britanice, şi despre Steaua, şi despre desărţirea dintre Raicu şi Chirilă. Cumva trăim cu impresia că fără părerea noastră, lucrurile nu şi-ar putea urma cursul normal. La fel cum cărţile din gimnaziu nu făceau nici doi bani fără comentariile literare dictate în clasă, tot ceea ce ne înconjoară poate reprezenta în mod necesar o temă pe marginea căreia putem emite judecăţi savante.

Pe bloguri fenomenul e cronicizat. Toată lumea comentează despre tot. Pe siturile acelea cu poze de minore în poziţii indecente şi de multe ori aberante, comentariile sunt măsura reuşitei “sociale”. Uneori te şi împrieteneşti cu cei care te-au “comentat”. În felul acesta, un amic haifaivist a adunat peste 2000 de prieteni. Până şi mie îmi e greu să înţeleg o atât de mare nevoie de atenţie

Ca să nu fiu ipocrit, recunosc că şi eu măsor “succesul” unei postări după numărul de comentarii. Şi mă bucur dacă văd că o melodie a plăcut cuiva. Şi comentez şi eu pe alte bloguri, pentru că aşa se formează comunităţile. La fel cum la universitate comunităţile se formează la o cafea, la un mic “comentariu” de dimineaţă. Deci, până la urmă, vă rog luaţi şi această postare tot ca pe un fel de autocritică Până la urmă şi pe porcuşorul isteric tot asta îl enervează cel mai tare din moment ce toate bancurile se termină, invariabil aşa: Comenteeeeezi?

Azi la radio

Am fost invitat azi la Radio Stil (un radio studentesc din Iasi) de Alex sa vorbim politica. Intre timp s-a facut cald acolo, asa ca am inceput sa vorbim cand ca niste intelectuali (mai mult el)  cand ca niste babe pe sant (mai mult eu). Ca Becali e naspa, ca Base e cool, ca Dobasu zice de rau de bloguri, ca Adomnitei nu scrie pe blog, ca… Ionut Ganju… in fine, din astea Daca va e si voua cald si nu stiti cum sa adormiti, play mai jos (DUREAZA O ORA )

Cântec despre bloggeri

Cand nu am somn, mai fac cate un cantec. De data asta mi-am permis sa folosesc inclusiv numele unora dintre bloggerii cunoscuti in toata tara (Tolontan, Iulian, Piticu, Zoso, Visurat) sau din Iasi (Dan Carlan, Dumitru Oprea, Irina Schrotter, Florin Ghetau, Ieseanul Suparat)

[youtube:http://www.youtube.com/watch?v=NyIOgRs3354 351 291]