Anul trecut am devenit din student, absolvent de Cuza. S-a întâmplat repede, ca mai toate lucrurile care au urmat. Cu siguranţă, cele mai frumoase amintiri din viaţa mea au legătură cu Universitatea, cu Copoul. Sigur că îmi amintesc şi de corpul E, şi de secretare, dar şi de colegi şi de prietenii pe care mi i-am făcut acolo.

Ca mai toate universităţile mari din lume, acum există şi la noi o fundaţie a absolvenţilor care va organiza şi anul ăsta “Ziua absolventului de Cuza”, şi mai ştiu (din surse sigure ) că pregăteşte o mulţime de proiecte interesante. Dacă ai terminat Cuza, şi ai un blog sau un site, poţi sprijini iniţiativa (vezi aici cum).

În plus, o mică amintire, cu mine bâlbâit, emoţionat şi plin de repetiţii supărătoare la ultimul curs: