Postare cu banc ieftin si porcos

Într-un excelent interviu despre viitorul presei “tradiţionale” de pe paginademedia, Cristian Tudor Popescu face o împărţire doctrinară a presei scrise “quality”:

Evenimentul zilei, România liberă, Cotidianul sunt ziare de dreapta, dar cum să spun, o dreaptă care nu mai există. Ele nu mai au obiect, dar continuă să fie aşa, într-o inerţie. Să vizeze ceea ce îşi închipuie ele că ar fi dreapta, care nu mai are corespondent în realitate în România, în clipa de faţă. Un ziar de stânga, iarăşi între ghilimele este Jurnalul naţional. Adevărul are o evoluţie foarte comercială.

Stau şi mă gândesc că după dispariţia (formală) a Comunismului (nu şi a comuniştilor), e mai greu să te plasezi la stânga sau la dreapta. Până acum era simplu, şi totul se judeca în termeni radicali: cine îi ura pe comunişti era la dreapta. Nostalgicii lui iliescu şi Vadim, la stânga. Era o luptă de gherilă: eşti fie cu noi, fie împotriva noastră. Iar opţiunea o făceai cu riscul de a primi un baston în cap de la un ortac. Mai nou, însă, nu mai e obligatoriu să fii comunist pentru a fi ticălos. Am învăţat să fim ticăloşi europeni. Nu cred că mai e nevoie să spună cineva că nici ei nu mai ştiu dacă sunt de stânga sau de dreapta, iar criza asta e alibiul perfect pentru haosul doctrinar şi ambiguitatea premeditată în care se zbat. Ce să mai ceri de la ziare? (Acum vine bancul porcos. Sunteţi gata? NU, nu sunt mândru de el dar îl pun aici oricum:) Până la urmă, cred că singurele publicaţii pe care, citindu-le, ştii dacă eşti de dreapta sau de stânga rămân Penthouse şi Hustler.

De ce nu iubim pesediştii

Nu fac discriminari si nici nu incerc sa pun etichete (se pun ele singure), dar pur şi simplu nu îmi plac.

Pentru că se camuflează foarte bine. Sunt de toate vârstele şi în toate partidele. Urlă înfierând vechiul FSN, în timp ce guvernează folosind exact practicile lui.

Pentru că suferă de o boală destul de gravă, pesedita, care recidivează o dată la patru ani prin revenirea la suprafaţă a simptomelor cunoscute şi sub numele Mitrea, Năstase şi, desigur, Iliescu.

Pentru că boala e perversă, iar tu, neştiutor, o vei căuta în partidul care se cheamă PSD. Dar greşeşti. Cel mai sigur o vei găsi nu într-un anumit partid, ci la guvernare. Acolo se simte cel mai bine, potenţată de bacteriile care se depun pe brânza cunoscută şi sub numele de caşcaval. Şi nu trece cu antibiotice. Nici de dreapta nici de stânga. E o boală cu rădăcini adânci, de zeci de ani.

Poate cel mai rău simptom este faptul că amestecă oamenii. Pentru că sunt unii – puţini, e adevărat – care sunt imuni, dar care au nevoie de anticorpi mult prea puternici pentru a-i face faţă.

Văd cum lupi moralişti sar pentru a condamna  blatul din bătălia dintre dreapta şi stânga. Eu cred că, de fapt, lupta cea mare se duce între pesedită (fostă pecerită) şi non-pesedită. Iar în lupta asta, până acum, singura care nu a câştigat este România.