Toată lumea se plânge de locul 20 din 25. Cică România a obţinut o poziţie ruşinoasă. Cred că toată gălăgia asta este ridicolă. Ba chiar un pic mai ridicolă decât concursul în sine.

Marea Britanie a ieşit în urma noastră. Deci suntem mai tari decât ei. Şi eu care credeam că muzica britanică dă tonul în Europa… Poate, dar mai puţin decât Nico şi Vlad Miriţă. A, şi apropo, muzica italiană nu există deloc!!! Armenia stă, în schimb, mult mai bine.Totul e show. Când am trimis pe Sistem, au luat un loc bun, pentru ca “scoteau scântei”, ieşeau în evidenţă. Bineînţeles că tipul care compusese melodia ruşinos de stupidă pentru o voce precum cea a Luminiţei Anghel a devenit un mare compozitor.

Concursul Eurovision e o înşiruire de măscărici, travestiţi, oameni care ţipă pentru nimic. Iar lumea îl ia ca pe ceea ce este de fapt: UN MARE NIMIC. La noi însă, importanţa sa e foarte mare. Industria muzicală de la noi şi-a găsit un moment din an în care să îşi stârnească orgoliile.

Toată lumea scrie piese PENTRU Eurovision. E împotriva ideii de artă, împotriva a ceea ce ar trebui să fie muzica. Toţi compozitorii scriu cu gândul la “ce va prinde” şi nu la ce vor ei să transmită. E ca un concurs de melodii de reclame. Iar când pierdem, suntem ruşinaţi că spotul nostru pentru margarină a luat bătaie de la un spot din Islanda.

Au fost şi vremuri când melodia României însemna ceva. Dar atunci ne-am clasat prost. Un motiv în plus de a crede că e, până la urmă, mai mare ruşinea de a câştiga Eurovisionul.

Din vremurile bune:

Dincolo de nori

Şi Luna: