Strania ecranizare a si mai straniei povesti a lui Benjamin Button

Un film cu 13 nominalizari la Oscar.  Pare a fi un film mare, desi deocamdata sunt convins doar ca e un film lung. Este inspirat dintr-o nuvela scrisa de F Scott Fitzgerald, scrisa in 1922. Plimbandu-ma prin Carturesti, am gasit intamplator cartea despre care autorul spunea ca e una dintre cele mai amuzante pe care le-a scris vreodata.

Cand a aparut Titanicul, toata lumea vorbea despre efectele speciale impresionante. Iar cu filmul asta se intampla acelasi lucru. Doar ca ceva il opreste de la a fi o capodopera. Poate Brad Pitt care, bun fiind, nu e memorabil. Poate pentru ca nu mai stim sa primim un film de doua ore si jumatate.In orice caz, spiritul de la care a pornit Fitzgerald este cu totul altul fata de cel Hollywoodian al ecranizarii. De la o poveste relaxata despre un om care isi duce viata de la coada la cap, la un love story frumos, dar patetic in cel mai american stil.

Sigur ca filmul nu e prost. Nu as fi atat de dur precum Roger Ebert de la Chicago Sun-Times:

” He goes on to elaborate that “The movie’s premise devalues any relationship, makes futile any friendship or romance, and spits, not into the face of destiny, but backward into the maw of time.”

dar cred ca, desi e un film numai bun de vazut duminica dupa-amiaza, pana la urma, The Curious Case of Benjamin Button este un film foarte aşa-şi-aşa.

P.S. Au mai ramas 4 de văzut/bârfit: “Frost/Nixon, “Milk” “The Reader” şi “Slumdog Millionaire”

De la G W Bush la Dumnezeu

Producătorii lui Farenheit 9/11 au scos un alt documentar în acelaşi stil, doar cu o miză ceva mai mare. De data asta Bill Maher e cel care plimbă microfonul prin America în căutarea lui Dumnezeu. Bill este unul dintre oamenii de televiziune care îmi plac cel mai mult. Până la urmă, are şi Michael Moore limitele lui. De G W Bush e uşor să te iei. Pentru religie e nevoie de ceva mai mult ( :p )

Nu l-am văzut încă pe nicăieri, dar trailerul anunţă cel puţin o comedie bună:

Mai multe despre film, desigur, aici

Portret de Familie

De cine aveţi de gând să râdeţi?

De părinţii care se plâng de muzica dată prea tare?

De rockerii jegoşi şi “neînţeleşi”?

De stereotipiile dincolo de limita penibilului de la nunţi ?

De tineri? De bătrâni? De manelişti?

Le aveţi pe toate într-un scurt-metraj genial (mulţumesc, Bogdan!) în regia lui Marian Crişan:

Cel mai tare final de film

Domnişoarelor, pregătiţi batistele şi salvaţi pagina asta în bookmarks că o să suspinaţi mult după ea. Băieţi, feriţi postarea asta de prietenele voastre, că urmează să vedeţi ceva ce nu o să puteţi egala foarte uşor.

Gabi a scos-o pe Mona la film. Mona a intrat acolo veselă şi a ieşit cu ochii în lacrimi şi cu un inel frumos pe deget. Oamenii din sală au venit la mall şi au văzut un film mediocru, dar cu un final pe care nu îl vor uita multă vreme. Înainte de finalul filmului, brusc, toată sala a văzut un trailer făcut de Gabi pentru Mona care anunţă ceva mai mult decât un film bun. Cred în continuare că filmele bune se văd în sală şi nu de pe internet, iar întâmplarea asta minunată nu face decât să confirme lucrul ăsta.

Vedeţi mai jos “trailerul” şi reacţia celor doi după film,

PS. Urmăriţi şi blogul lui Gabi, deoarece cât de curând veţi găsi acolo şi varianta lor Casă de piatră!

Melodia zilei 14 – Playing love

Unul dintre filmele pe care le iubesc este The Legend of 1900 – un film despre un pianist care s-a nascut, a trait, si a murit pe ocean. Un film despre lume, despre felul in care ne cautam – fiecare dintre noi – locul in ea, dar mai ales un film despre muzica. Despre cum se naste ea. Nu de multe ori am avut ocazia de a vizualiza cum se naste muzica, de a o trai nu doar ascultand-o, ci traind-o. Muzica asa cum ar trebui sa fie – rupta din viata si identificandu-se cu ea. Capodopera pianistului nostru este o melodie de 3 minute care l-ar fi facut celebru, daca asta ar fi insemnat ceva pentru el. Ceea ce este mai important este ca melodia a scris-o in clipa in care s-a indragostit. Pana la urma, nu asta este capodopera vietii fiecaruia dintre noi?

Playing love – muzica de Ennio Morricone