Domnişoarelor, pregătiţi batistele şi salvaţi pagina asta în bookmarks că o să suspinaţi mult după ea. Băieţi, feriţi postarea asta de prietenele voastre, că urmează să vedeţi ceva ce nu o să puteţi egala foarte uşor.

Gabi a scos-o pe Mona la film. Mona a intrat acolo veselă şi a ieşit cu ochii în lacrimi şi cu un inel frumos pe deget. Oamenii din sală au venit la mall şi au văzut un film mediocru, dar cu un final pe care nu îl vor uita multă vreme. Înainte de finalul filmului, brusc, toată sala a văzut un trailer făcut de Gabi pentru Mona care anunţă ceva mai mult decât un film bun. Cred în continuare că filmele bune se văd în sală şi nu de pe internet, iar întâmplarea asta minunată nu face decât să confirme lucrul ăsta.

Vedeţi mai jos “trailerul” şi reacţia celor doi după film,

PS. Urmăriţi şi blogul lui Gabi, deoarece cât de curând veţi găsi acolo şi varianta lor Casă de piatră!

Am fost invitat azi la Radio Stil (un radio studentesc din Iasi) de Alex sa vorbim politica. Intre timp s-a facut cald acolo, asa ca am inceput sa vorbim cand ca niste intelectuali (mai mult el)  cand ca niste babe pe sant (mai mult eu). Ca Becali e naspa, ca Base e cool, ca Dobasu zice de rau de bloguri, ca Adomnitei nu scrie pe blog, ca… Ionut Ganju… in fine, din astea Daca va e si voua cald si nu stiti cum sa adormiti, play mai jos (DUREAZA O ORA )

Mergeţi pe www.ieseanul.ro şi votaţi pentru întrebarea zilei - cel mai amuzant (şi din pacate veridic) sondaj pe care l-am văzut în ultima vreme

Intrebarea Zilei

Care va fi următoarea investiţie a lui Constantin Simirad, preşedintele Consiliului Judeţean Iaşi în instituţie? Îşi va lipi cristale Swarovski şi va picta motive cubaneze în noua toaletă modernizată? Va aduce un fotoliu cu spini care să nu îl lase să adoarmă la serviciu Din cauza drumurilor super aglomerate şi aflate în stare jalnică va achiziţiona 300 de baloane cu heliu care să-l transporte de la serviciu - acasă Va ridica o statuie cu un hipopotam care va fi amplasată chiar în dreptul geamului Va lua un titirez cu luminiţe care să-l învârtă pe birou în momentele în care se va gândi la alte “investiţii” de amploare la CJ!

Toată lumea vorbeşte despre pagubele pe care le-a adus furtuna. Eu o să vă arăt un lucru bun care a ieşit de pe urma ei şi pe care l-am observat azi dimineaţă când m-am trezit:

Cum ar spune un coleg, până la următoarea furtună, s-auzim numai de bine

Alexandru Andrieş - Ce oraş frumos

În Ziarul de Iaşi de ieri apare articolul ăsta:

Nu mai suntem fabrici, ci uzine de diplome. Culmea e că în corpul articolului nu se spune nimic neadevărat sau defăimător, însă nici nu se demonstrează generalizarea din titlu. Da, universităţile au devenit o forţă economică. Asta nu le face automat fabrici sau uzine de diplome. Nu toate facultăţile din toate universităţile ieşene sunt aşa. Iaşul are forţa pe care o are în primul rând pentru că este centru universitar. Cred că măcar pentru motivul ăsta suntem datori universităţilor cu puţin respect.

PS: nu încerc să spun că nu sunt cazuri de diplome pe bandă rulantă peste tot, dar mi se pare nedrept să faci un atât de mare deserviciu în titlu celor despre care scrii mai jos că fac un atât de mare serviciu Iaşului.

Alţii care au remarcat dezvoltarea uluitor de rapidă şi de neoprit a oraşului nostru:

Ştiţi bancul. Ei bine, urmăresc de ceva vreme campania electorală din Iaşi, în special pe cea a candidatului pe care îl susţin. Lucrurile deja s-au precipitat. Blogurile politice şi-au definit clar adeziunea, unii îl atacă prin argumente, alţii (altul mai exact) îl atacă fără discernământ, zi de zi, după schimbări repetate ale taberei, survenite într-un tipic mod halucinant. Observ că Oprea e ţinta numărul unu. A PSD-iştilor, dar mai ales a liberalilor. Toate sondajele îl dau pe primul loc, numai Relu Fenechiu zice, frecându-şi cu satisfacţie mâinile, că ar avea 10%, cu mult în urma lui Nichita. Dar nu despre toţi ăştia vreau să vorbesc aici.

Ursul din banc este Aurel Dobaşu, un atent analist al scenei politice ieşene. Îl ştiţi. Mereu atent la nuanţe, domnul Dobaşu semnalează de multe ori în mod corect aspecte mai puţin vizibile ale luptelor de culise. Însă presupusa lui imparţialitate este discutabilă. Citiţi în arhivă editorialele sale. Toate au o singură preocupare: candidatul Oprea. Când vorbeşte de probleme şi soluţii europene, e “dezamăgitor de slab”, nu e politician. Când sare la gâtul lui Nichita, dezamăgeşte iar, Adomniţei fiind câştigător, pentru că e mai “elegant”. Oprea are un blog şi un site de câteva luni. De câte ori postează acolo ceva, domnul Dobaşu remarcă faptul că articolele “nu sunt preluate de presă”. De Adomniţei care există pe internet abia de câteva zile nu spune nimic.

Când nu e politician, e rău că nu e politician. Când e, e rău că e. Când nu scrie - de ce tace ? Când scrie - de ce scrie? Şi în toate situaţiile e rău că nu e Adomniţei. Un lucru e clar, domnule Dobaşu, dacă e să vorbim de blaturi: în momentul acesta numai echipa Oprea - Schrotter îl mai atacă pe Nichita în Iaşi, restul lumii fiind prea ocupată să îl pândească pe Oprea după colţ pentru că - nu-i aşa? - nu are şapcă.

Detalii aici

Cât sunt de credibile promisiunile unui candidat dacă sunt luate în râs chiar de colegii săi ?

Întrebat de un ziarist ce crede despre promisiunea unui candidat la Primărie, de a atrage la Iaşi fonduri de un miliard de euro - fără să ştie că este vorba de Adomniţei - Vosganian a replicat nemilos: “Dacă iei o surcică şi-o îndoi, se rupe. Limba este elastică, poţi să vorbeşti cu ea, nu păţeşti nimic!” Ziariştii i-au răspuns, prinre hohote de rîs, că cel care a promis miliardul de euro este chiar colegul domniei sale, Cristian Adomniţei.

Ştirea în întregime pe Iaşicâştigă