Ce îi lipseşte Iaşului

De ceva zile circula pe Twitter întrebarea asta, pusă de Andrei Sava. Deşi are destule neajunsuri, îmi place Iaşul, iar lucrul ăsta îl simt cel mai bine atunci când mă întorc aici, mai mult decât în timp ce trăiesc în el. Mă întreb, atunci, dacă îmi place atât de mult săîl revăd, de ce nu îmi place la fel de mult atunci când îl văd zi de zi? O fi ca într-o relaţie. până te afli efectiv în ea nu ai decât proiecţia ei ideală. Atunci când ai intrat propriu-zis în relaţie, unitatea de măsură nu mai e dragostea, ci şi rezistenţa la sforăit, toane, alintături, în cazul nostru trafic intens, gropi, poluare etc.

Întrebându-mă, aşadar, ce îi lipseşte de fapt Iaşului, am găsit trei elemente, alese pe criterii cât se poate de subiective:

CULTURA

Sufocat de stereotipul de “Capitală culturală”, oraşul ăsta pare să îşi fi pierdut prospeţimea pe care ar putea-o avea. Frumuseţea minţilor agere, dintr-un motiv care îmi scapă, nu se face simţită. Din perioada Junimiştilor entuziaşti ne-au rămas doar un tei şi o mulţime de festivisme cu iz de serbare şcolară de prost gust. Există excepţii notabile, la fel cum există eforturi care nu ar trebui trecute cu vederea, dar incultura e mai vie şi inovatoare decât iniţiativa culturală. Nu avem un teatru mare, iar arhitectura şi aşa stricată de oribilităţile de beton ale perioadei comuniste e în stadiul de depănătură.

ANVERGURA

Deşi toată lumea spune că e un oraş cu un mare potenţial, ceva îi lipseşte Iaşului până la a putea susţine că este o capitală autentică. Iniţiativele de aici au un aer provincial orice ar face. Nu există nici un mare eveniment care să atragă privirea întregii ţări. Nu mă înţelegeţi greşit, dar zecile de mii de oameni care îşi aliniază în cozi interminabile ultima speranţă la moaştele Sfintei Parascheva nu pot ţine locul unui eveniment corespunzător unui mare oraş, rămânând o manifestare vie şi creativă ca o aşteptare la semafor.

UN ORAŞ PRIETENOS CU OAMENII

Sigur, nu e sufocant agitat şi isteric precum Bucureştiul, însă Iaşul nu e un oraş în care să trăieşti şi să te simţi bine. Bicicliştii sau rollerii se ciocnesc pe trotuare de – evident – non-biciclişti şi non-rolleri, parcurile sunt insuficiente iar locurile de joacă pentru copii sunt nişte improvizaţii electorale ne-durabile.

P.S.

Lalelele, în schimb, nu sunt rele

Gheorghe Nichita – Primarul Capitalei

Iaşul nu are primar. Gheorghe Nichita e prea ocupat să se viseze ministru, aşa că stă mai toată ziua pe la Bucureşti. Ceea ce nu e tocmai rău, pentru că nici Bucureştiul nu are primar. Oprescu e prea ocupat să se viseze preşedinte, aşa că stă mai toată ziua pe la televizor. Ceea ce nu e aşa de rău, pentru că România nu are Preşedinte. Băsescu e prea ocupat să se viseze orice – de la prim-ministru până la personaj principal în manualul de istorie de clasa a IV-a. Şi oricum Boc e prea ocupat să se viseze Băsescu.

Imaginaţi-vă doar un Bucureşti administrat ca Iaşul, o Românie plină de recorduri cu cârnaţi precum Bucureştiul lui Oprescu, o istorie după chipul lui Traian Băsescu, o viziune a viitorului după chipul lui Boc.

Aflu de la Cristi că deşi avem o trupă ieşeană care ne face cinste şi pe care ar fi cazul să o susţinem în perioada asta, primăria a preferat să aducă de ziua unirii doar trupe de la Bucureşti. Poate ar ajuta orgoliului primarului dacă îi amintim că şi Iaşul a fost la un moment dat capitală. Poate mai dă pe aici. Vă aşteptăm cu drag pe la noi, domnule primar.

Camelia Gavrilă şi mizeriile

Felul în care este acum atacată în presă Camelia Gavrilă este, sunt de acord, unul josnic. Nu pot uita însă cum, acum mai puţin de jumătate de an, doamna Gavrilă apărea în ziare să susţină pe candidatul care umpluse oraşul şi presa cu nişte materiale mult mai mizerabile şi, pe deasupra, ilegale. Îmi pare rău pentru ce i se întâmplă acum, însă domnia sa a GARANTAT pentru cel care a impus modelul campaniilor murdare în Iaşi. Iar pe lângă acele caricaturi, pe ea pesediştii o tratează, chiar şi acum, ca pe o doamnă.

Un alt fel de “Report as SPAM”

Pe Copou, în faţă la Universitate

UAIC la 360 de grade

De saptamana trecuta, pe situl UAIC puteti gasi imagini ale universitatii la 360 de grade. Puteti vizita camine, sali de curs, laboratoare, amfiteatre, sala pasilor pierduti. Enjoy. Turul virtual se gaseste aici