De ce oare, dintre toate unităţile în care ne împărţim timpul ăsta care nu ne ajunge niciodată, considerăm că “anul nou” e momentul bilanţului şi al planurilor? Probabil pentru că ne e comod. E mai uşor să îţi înfrunţi frustrările o dată la 365 de zile. Cum ar fi să ne facem zilnic, înainte de miezul nopţii, un bilanţ personal? Să măsurăm ce am făcut bine şi ce am făcut rău în ziua care se încheie? Să facem “rezoluţii”: “mâine o să mă apuc de proiectul acela”, sau “mâine o să fiu fericit orice ar fi”, sau “mâine o să îi spun cât îl/o iubesc”. De anul nou e greu să îţi faci bilanţul. Şi dacă încerci, sigur o să te întrerupă artificiile sau şampania, sau dorul.
Facem planuri pe un an pentru că ne e comod să nu ne ţinem de ele. Avem destul timp în care să ne pierdem în amănunte şi să ne plângem de lipsa timpului. E mai greu să îţi găseşti scuze în fiecare zi. Sigur, nu putem deschide şampanii în fiecare zi aşa cum nu putem organiza concerte cât mai mari şi mai scumpe la cumpăna dintre zile. Dar chiar şi fără astea, vă propun ca exerciţiu să încercăm să sărbătorim “ziua nouă”
Anul asta fac revelionul intr-un loc foarte frumos, unde insa internet nu prea e, iar semnalul la telefon numai cand vrea el (deci cu atat mai frumos). Cum mass-uri dau doar pe messenger, nu si prin SMS, va urez de aici un an nou vesel si criza usoara.
In orice caz, sa va faceti anul mult mai bun. Eu pe al meu asa intentionez sa il fac.
P.S. Pentru comentatorii de la postarea de mai jos: sunteti niste dragalasi