De la OTV la PROTV nu e decat un pic de PR

Sa imi spuna si mie cineva care e diferenta dintre PROTV

si OTV

Iulian

Dacă nu ştiaţi deja, lucrez într-un departament care se ocupă de promovarea universităţii din Iaşi. E greu să lucrezi la imaginea unei instituţii atât de mari, atât de dependentă de propria tradiţie, atât de conservatoare şi totuşi cu atât de mare nevoie de modernitate, de un suflu nou. Facem paşi nu foarte mari, dar – credem noi -  semnificativi.

Ideile noastre, însă, nu ar putea prinde formă fără el. Iulian e graficianul nostru. Este cel mai ursuz om pe care l-aţi întâlnit. E suficient să i te adresezi în momentul nepotrivit pentru ca şansele tale de a scăpa neboscorodit să fie nule. Are un dinte împotriva Microsoft, îi ies bube numai dacă aude de Coca Cola, şi de câte ori ne luăm masa de prânz de la Mac, el e vocea conştiinţei noastre bombănitoare care ne anunţă că or să ne nenorocească E-urile alea.

Îmi stă în obicei să încep cu lucrurile astea mai puţin plăcute, dar trebuie să ştiţi că în acelaşi timp Iulian este unul dintre cei mai talentaţi oameni pe care îi cunosc. Şi nu e uşor să fii creativ zi de zi, să fie nevoie să scoţi din senin, de nicăieri, idei frumoase pentru felicitări, afişe, programe, bannere etc. Dar lui îi iese. Ascuns acolo, în spatele imensului său monitor, mereu meştereşte la ceva care în cele din urmă ne va face pe toţi să chiuim pe aici bucuroşi că materialele ne vor ieşi atât de frumos. Omul ăsta ursuz despre care vorbeam, duşmanul imperialiştilor, devine, prin talent şi inspiraţie, cel mai ghiduş din tot departamentul. Cum să nu zâmbeşti când vezi ce a pregătit pentru Paşte?

Anul ăsta, în loc să trimit o sută de sms-uri, îi trimit lui urarea asta mai mare, pentru că ne certăm de o mie de ori pe zi (e cam la fel ca mine de căpos) şi nu apuc niciodată. Deci doza de lumină şi de fericire corespunzătoare urărilor standard de anul ăsta o comprim şi i-o trimit prin mesajul ăsta lui Iulian. Să fii fericit şi să rămâi luminos! (anul ăsta se şi însoară ) deci are nevoie de urări de bine)

Postare cu banc ieftin si porcos

Într-un excelent interviu despre viitorul presei “tradiţionale” de pe paginademedia, Cristian Tudor Popescu face o împărţire doctrinară a presei scrise “quality”:

Evenimentul zilei, România liberă, Cotidianul sunt ziare de dreapta, dar cum să spun, o dreaptă care nu mai există. Ele nu mai au obiect, dar continuă să fie aşa, într-o inerţie. Să vizeze ceea ce îşi închipuie ele că ar fi dreapta, care nu mai are corespondent în realitate în România, în clipa de faţă. Un ziar de stânga, iarăşi între ghilimele este Jurnalul naţional. Adevărul are o evoluţie foarte comercială.

Stau şi mă gândesc că după dispariţia (formală) a Comunismului (nu şi a comuniştilor), e mai greu să te plasezi la stânga sau la dreapta. Până acum era simplu, şi totul se judeca în termeni radicali: cine îi ura pe comunişti era la dreapta. Nostalgicii lui iliescu şi Vadim, la stânga. Era o luptă de gherilă: eşti fie cu noi, fie împotriva noastră. Iar opţiunea o făceai cu riscul de a primi un baston în cap de la un ortac. Mai nou, însă, nu mai e obligatoriu să fii comunist pentru a fi ticălos. Am învăţat să fim ticăloşi europeni. Nu cred că mai e nevoie să spună cineva că nici ei nu mai ştiu dacă sunt de stânga sau de dreapta, iar criza asta e alibiul perfect pentru haosul doctrinar şi ambiguitatea premeditată în care se zbat. Ce să mai ceri de la ziare? (Acum vine bancul porcos. Sunteţi gata? NU, nu sunt mândru de el dar îl pun aici oricum:) Până la urmă, cred că singurele publicaţii pe care, citindu-le, ştii dacă eşti de dreapta sau de stânga rămân Penthouse şi Hustler.

Reclama anului 2008

Foarte potrivită pe timp de criză

Un an de MEDIA

Azi am facut un an de MEDIA. Prin urmare, sunt bucuros. Tot prin urmare, am primit de la colegii mei:

• asta:

• si asta: