si OTV

Ideile noastre, însă, nu ar putea prinde formă fără el. Iulian e graficianul nostru. Este cel mai ursuz om pe care l-aţi întâlnit. E suficient să i te adresezi în momentul nepotrivit pentru ca şansele tale de a scăpa neboscorodit să fie nule. Are un dinte împotriva Microsoft, îi ies bube numai dacă aude de Coca Cola, şi de câte ori ne luăm masa de prânz de la Mac, el e vocea conştiinţei noastre bombănitoare care ne anunţă că or să ne nenorocească E-urile alea.

Îmi stă în obicei să încep cu lucrurile astea mai puţin plăcute, dar trebuie să ştiţi că în acelaşi timp Iulian este unul dintre cei mai talentaţi oameni pe care îi cunosc. Şi nu e uşor să fii creativ zi de zi, să fie nevoie să scoţi din senin, de nicăieri, idei frumoase pentru felicitări, afişe, programe, bannere etc. Dar lui îi iese. Ascuns acolo, în spatele imensului său monitor, mereu meştereşte la ceva care în cele din urmă ne va face pe toţi să chiuim pe aici bucuroşi că materialele ne vor ieşi atât de frumos. Omul ăsta ursuz despre care vorbeam, duşmanul imperialiştilor, devine, prin talent şi inspiraţie, cel mai ghiduş din tot departamentul. Cum să nu zâmbeşti când vezi ce a pregătit pentru Paşte?

Anul ăsta, în loc să trimit o sută de sms-uri, îi trimit lui urarea asta mai mare, pentru că ne certăm de o mie de ori pe zi (e cam la fel ca mine de căpos) şi nu apuc niciodată. Deci doza de lumină şi de fericire corespunzătoare urărilor standard de anul ăsta o comprim şi i-o trimit prin mesajul ăsta lui Iulian. Să fii fericit şi să rămâi luminos! (anul ăsta se şi însoară ) deci are nevoie de urări de bine)

Evenimentul zilei, România liberă, Cotidianul sunt ziare de dreapta, dar cum să spun, o dreaptă care nu mai există. Ele nu mai au obiect, dar continuă să fie aşa, într-o inerţie. Să vizeze ceea ce îşi închipuie ele că ar fi dreapta, care nu mai are corespondent în realitate în România, în clipa de faţă. Un ziar de stânga, iarăşi între ghilimele este Jurnalul naţional. Adevărul are o evoluţie foarte comercială.

Stau şi mă gândesc că după dispariţia (formală) a Comunismului (nu şi a comuniştilor), e mai greu să te plasezi la stânga sau la dreapta. Până acum era simplu, şi totul se judeca în termeni radicali: cine îi ura pe comunişti era la dreapta. Nostalgicii lui iliescu şi Vadim, la stânga. Era o luptă de gherilă: eşti fie cu noi, fie împotriva noastră. Iar opţiunea o făceai cu riscul de a primi un baston în cap de la un ortac. Mai nou, însă, nu mai e obligatoriu să fii comunist pentru a fi ticălos. Am învăţat să fim ticăloşi europeni. Nu cred că mai e nevoie să spună cineva că nici ei nu mai ştiu dacă sunt de stânga sau de dreapta, iar criza asta e alibiul perfect pentru haosul doctrinar şi ambiguitatea premeditată în care se zbat. Ce să mai ceri de la ziare? (Acum vine bancul porcos. Sunteţi gata? NU, nu sunt mândru de el dar îl pun aici oricum:) Până la urmă, cred că singurele publicaţii pe care, citindu-le, ştii dacă eşti de dreapta sau de stânga rămân Penthouse şi Hustler.

• asta:

• si asta:

Sa nu fim ipocriti. Si mie imi e din ce in ce mai scarba de “dramolete”, dar daca premierul sau presedintele ar sta ascunsi cand tara trece prin momente atat de grele, abia atunci am avea ce sa le reprosam. Ei nu se duc sa dea la lopata, si nici nu ar trebui sa o faca. dar prezenta lor – fie si simbolica – nu inseamna doar un imbold spre autoritatile locale amortite in sistem, obisnuite sa faca treaba doar daca e ordin de la “Vodă” ci si un semnal de imagine catre intreaga populatie.

A, si inca ceva, oameni buni, nu va mai vaitati ca niste babe ca e an electoral. Stim asta. Nu ati descoperit focul. Peste tot e asa. Stim ca in anii electorali toata lumea vrea sa fie mai vizibila. Asa ca lasati ipocrizia si nu-i mai criticati pentru ca ies o data a patru ani din vizuina, ci atunci cand stau ascunsi in ceilalti 3 ani.

PS. Da, stiu ca iar ma iau de presa, si chiar nu inteleg de ce.

Urmează “Domnule Iliescu, credeţi în Dumnezeu?“, “Ce aţi făcut în ultimii 5 ani?” sau “Asta sună ca dracu“. Vedeţi aici partea a doua şi a treia

Vă recomand partea  cu “cei 15.000 de specialişti”

4. Iulian Florea
In 2007, former boxer-turned-mayor Iulian Florea was in a heated discussion with his fellow councillors in a remote Romanian village over budgets. He didn’t like what they were saying so he gave a quick left hook/uppercut combo to two before turning his fists on the others.

7. Gheorghe Funar
In 1993, Mayor Funar was displeased with the fact that many of his constituents were of Hungarian and German descent. To make them feel unwelcome, he told the civil servants of Cluj-Napoca, a town in Romania, to paint the Romanian flag on every public piece of property to show the immigrants whose town it really was.

Spre uimirea mea, toate numele sunt scrise corect!!!

În plus, că mi-am amintit, acum mai puţin de un an filmau cu o sete sadică de detalii un om murind.

UPDATE: Ca să fiu cinstit: Daniel a văzut (în comentariu la Zoso) că şi cei de la Mediapro de la Clujeanul sunt capabili de astfel de mizerii. Nu mai dau şi linkurile astea, că deja nu merită.

Pentru cei care încă nu ştiu, vorbim despre site-ul lui Aurel Dobaşu – de multe ori, sursă de informaţii şi analize interesante. Astăzi însă am văzut un titlu care trece de limita bunului simţ:

Vorbim totuşi de o ţară în care PD face alianţă cu PNL care apoi guvernează prin înţelegere cu PSD, iar UDMR şi PC fac alianţă cu oricine. Demersul nu mai e, cu siguranţă, unul jurnalistic, violenţa şi lipsa de decenţă fiind explicabile doar prin apropierea campaniei electorale. Până acum nici măcar politicienii ieşeni aflaţi în focul luptei, de oricare parte, nu au recurs la un astfel de limbaj. Concluzia e clară: “site-ul lui Dobaşu” a sărit calul.

UPDATE

După câteva ore titlul a fost schimbat în

Later:

Se pare ca nu numai eu am observat

Later Later:

Să nu spuneţi că nu sunt cinstit, şi Ioan T. Morar sare calul cu titlul ăsta, deşi el o face pe un blog personal.