Ezit de mai mult timp sa scriu despre albumul Coldplay, iar asta pentru ca nu stiam exact daca imi place sau nu. Dupa a 20-a ascultare, insa, pot spune cu siguranta ca e unul dintre albumele mele preferate. Melodia zilei, 42, e una care incepe in stilul care aminteste de primele piese Coldplay (de pe Parachutes) dar se incheie surprinzator (ca mai toate melodiile de pe Viva la Vida) cu un rock energic ce aminteste de U2 (din vremurile bune).

Unul dintre filmele pe care le iubesc este The Legend of 1900 - un film despre un pianist care s-a nascut, a trait, si a murit pe ocean. Un film despre lume, despre felul in care ne cautam - fiecare dintre noi - locul in ea, dar mai ales un film despre muzica. Despre cum se naste ea. Nu de multe ori am avut ocazia de a vizualiza cum se naste muzica, de a o trai nu doar ascultand-o, ci traind-o. Muzica asa cum ar trebui sa fie - rupta din viata si identificandu-se cu ea. Capodopera pianistului nostru este o melodie de 3 minute care l-ar fi facut celebru, daca asta ar fi insemnat ceva pentru el. Ceea ce este mai important este ca melodia a scris-o in clipa in care s-a indragostit. Pana la urma, nu asta este capodopera vietii fiecaruia dintre noi?

Playing love - muzica de Ennio Morricone

Ma uit acum la un concert Amy Winehouse. Daca ai ascultat-o o singura data si ai citit toate minunile din lume despre ea, nu te poti abtine in fata raftului cu DVD-uri si “o cumperi”. De cand ma stiu m-am intrebat daca Cher e sau nu barbat. Dupa ce am vazut-o pe Amy nu ma pot abtine de la intrebarea “e sau nu om?”. Nu e in stare sa lege doua cuvinte sau sa se tina pe picioare, dar canta asa cum nu am vazut pe multi sa o faca.

Pentru ca e vara si, sincer, pe caldura asta politica pare si mai acra, am zis ca macar azi sa revin la obiceiul cu melodiile zilei. Azi, evident, Amy Winehouse - o melodie scrisa de ea !!! (deci stie - si e in stare - sa scrie ) - Love is a losing game.

Melodia 8 vine de la una dintre trupele pe care în ultimul timp le ascult foarte mult, rockerii fără chitară, şi nu o să spun prea multe despre ea pentru că deja a spus, într-un podcast, unul dintre membrii trupei:

Lyrically, it was around that time Richard was going through a messy fall-out from a break-up with a girl that he’d been going out with for seven or eight years… so I guess it was a kinda friendly slap in the face or something! I think Tom and I were both feeling that he was getting really bogged down in this world of regret, and looking backwards all the time, and we just wanted to offer a way of picking him up and moving forward.” - Tim - Podcast 4 (5th June 2006)

Mai multe despre Keane aici.