Ezit de mai mult timp sa scriu despre albumul Coldplay, iar asta pentru ca nu stiam exact daca imi place sau nu. Dupa a 20-a ascultare, insa, pot spune cu siguranta ca e unul dintre albumele mele preferate. Melodia zilei, 42, e una care incepe in stilul care aminteste de primele piese Coldplay (de pe Parachutes) dar se incheie surprinzator (ca mai toate melodiile de pe Viva la Vida) cu un rock energic ce aminteste de U2 (din vremurile bune).

Nu e o glumă şi nici vreo premoniţie sumbră. Asta se va întâmpla în prima seară de la Cerbul de Aur de anul ăsta. Dar Direcţia 5 şi Dida Drăgan cum sună? Mda, aşa ziceam şi eu.

Detalii aici

Hai să facem un bine şi să dăm foc la toată muzica pop a anilor optzeci. Din raţiuni ce ţin de igienă. Să ardă, să nu le mai aud pe la terase, în taxiuri, şi când trag apa. Să le ardem, să ne facem că nu au existat, cu tot cu frizurile lor nefericite şi cu videoclipurile stupide. Începem cu melodia de mai jos, continuăm cu Modern Talking şi Sandra şi o ţinem tot aşa până la soundtrack-ul de la TopGun. Atunci să văd ce o să mai dea pe Europa FM, că nu le mai rămân decât Holograf şi Shakira 

jennyfer rush-the power of love

Later edit:

Noroc cu înţelepciunea bătrânească a comentatorilor mei. Uitasem de dj-ii de la nunţi. Să ardem şi “Gara noastra mică”.

Ca să fiu cinstit după ce m-am luat de ultimul single - WizDiz Song, zilele trecute i-am văzut cântând la Callatis pe Taxi de care îmi era dor. Vedeţi mai jos de ce. Până şi wiz diz sună mai bine live

Unul dintre filmele pe care le iubesc este The Legend of 1900 - un film despre un pianist care s-a nascut, a trait, si a murit pe ocean. Un film despre lume, despre felul in care ne cautam - fiecare dintre noi - locul in ea, dar mai ales un film despre muzica. Despre cum se naste ea. Nu de multe ori am avut ocazia de a vizualiza cum se naste muzica, de a o trai nu doar ascultand-o, ci traind-o. Muzica asa cum ar trebui sa fie - rupta din viata si identificandu-se cu ea. Capodopera pianistului nostru este o melodie de 3 minute care l-ar fi facut celebru, daca asta ar fi insemnat ceva pentru el. Ceea ce este mai important este ca melodia a scris-o in clipa in care s-a indragostit. Pana la urma, nu asta este capodopera vietii fiecaruia dintre noi?

Playing love - muzica de Ennio Morricone

Ma uit acum la un concert Amy Winehouse. Daca ai ascultat-o o singura data si ai citit toate minunile din lume despre ea, nu te poti abtine in fata raftului cu DVD-uri si “o cumperi”. De cand ma stiu m-am intrebat daca Cher e sau nu barbat. Dupa ce am vazut-o pe Amy nu ma pot abtine de la intrebarea “e sau nu om?”. Nu e in stare sa lege doua cuvinte sau sa se tina pe picioare, dar canta asa cum nu am vazut pe multi sa o faca.

Pentru ca e vara si, sincer, pe caldura asta politica pare si mai acra, am zis ca macar azi sa revin la obiceiul cu melodiile zilei. Azi, evident, Amy Winehouse - o melodie scrisa de ea !!! (deci stie - si e in stare - sa scrie ) - Love is a losing game.

Nu ştiu cum de a intrat în ultimele zile în viaţa mea un spectacol frumos cum nu am mai văzut de mult timp (adica stiu, si multumesc Wanna). Probabil aveam nevoie de Ada Milea - Quijote, o piesă care să îmi arate că se poate să ai un motiv pentru a lupta cu nimic pentru nimic. Să îmi spună ce înseamnă să cauţi insule, să ţi le doreşti, să îmi povestească despre dragostea asta reală (de parcă ar fi de mai multe feluri) şi să o facă aşa cum îmi place mie - cu zâmbetul pe buze.

Un fragment din spectacol - insula lui Sancho

Ieşeanul supărat mi-a dat o idee la ultima postare despre ploi şi politicieni. Vă puteţi imagina un moment mai bun pentru a asculta melodia asta?

The Wiz Diz Song - un clip realizat de Mihaela Rădulescu. Pentru că e trupa mea de suflet, mai bine nu comentez.

Taxi - The Wizdiz Song from trupa taxi on Vimeo.

Dar până şi piesa originală suna mai bine pe disc:

Melodia e din 2004, multe dintre personajele de acolo au dispărut de pe scena politică, parcă pentru a demonstra cât de “trecători” sunt politicienii şi cât de perpetuă este starea noastră.