Partidul Conservator a protestat zgomotos împotriva sfârşitului lumii. Asta da cauză nobilă. Parcă văd o şedinţă fierbinte, cu Voiculescu în capul mesei, secondat de omul cu laptopul: “Băieţi, fiţi atenţi, vine sfârşitul. Acu e momentul să ieşim. Are domnu Stan un file care demonstrează tot. Dacă nu vine, dăm vina pe Băsescu, dar dacă vine, vă daţi seama că noi câştigăm alegerile?“

1. De ce îţi faci partid

Ca să faci bani. Punct. Sau dacă ai făcut bani, ca să capeţi influenţă să îi poţi păstra. Dacă te bate gândul de a face ceva pentru alţii, atunci aceşti alţii trebuie să facă parte din cercul tău de prieteni sau chiar din fami(g)lie.

2. Doctrina

Doctrinele sunt perimate. Nu mai dă nimeni doi bani pe ele. Sfatul meu e să fii original. Inventează una! Fie că îi zici democrat-liberală sau conservatoare, nu o să se prindă nimeni. Oricum suntem toţi fie comunişti, fie anti-comunişti, fie - cazul celor mai mulţi dintre noi - pur şi simplu blatişti. Nu trebuie să te preocupe orientarea. Poţi lejer să te chemi liberal şi să te aliezi cu cei care se cheamă socialişti, sau să nu ai nici o doctrină şi să te aliezi cu oricine.

3. Scopul

Amatorii  vor crede că scopul lor e să câştige alegerile. Sau măcar să iasă pe locul doi. Greşit! Scopul  tău trebuie să fie clasarea pe locul 3. Acolo se fac jocurile. Nimeni nu va lua  peste 50% şi până la urmă te vor curta pentru că vor avea nevoie de tine. Locul 1 o să îţi facă toate poftele, iar locul doi - ei bine - ei nu sunt decât primii dintre rataţi. Dacă nu reuşeşti să obţii locul 3, atunci orice loc cu procente puţine e bun. Dar pentru asta, trebuie să consulţi din aceeaşi colecţie lucrarea Cum să şantajezi eficient.

4. Resurse

Ştiu, e târziu să îţi mai faci acum televiziune, dar ar trebui să te dai pe lângă un mogul, să prinzi măcar un talkshow de seară. Acolo nu trebuie să analizezi ceva sau să spui lucruri de bun-simţ. Sau poţi să o faci, dacă ai de gând să pierzi. Înură, schiaună, pune muzică, zburleşte-te, urcă-te pe masă, fă un şpagat şi nu uita ca din 5 în 5 minute să ţipi “Mama lor de hoţi - că toţi sunt nişte hoţi“.

5. Campania

Strigă, dă-te lovit, spune că te lupţi cu sistemul, şi fă promisiuni aberante. Toţi vor să îţi dea în cap pentru că eşti prea bun şi cinstit. Asta e o variantă. Dar dacă nu poţi să plângi sau să joci în dramolete, atunci leagă-te de piciorul cuiva mai puternic să te bage şi pe tine în parlament. Nu trebuie neapărat să ştii pe unde se intră. Sunt unii care nu au văzut în viaţa lor intrarea din faţă, dar fac jocurile şi în parlament, şi la televizor.

Şi ultimul sfat, poate cel mai important: Fereşte-te de alegători!

Nici nu mai contează de la ce vin iniţialele PCR, şi nici dacă şi-au pierdut pe drum o literă. Sentimentul e acolo. Sângele pulsează la fel. Tovarăşii varsă lacrimi când se întâlnesc pe la bufetul Parlamentului şi îşi jură că într-o zi vor recâştiga onoarea întinată în acelaşi timp cu sfintele idealuri socialiste.

Felix se întoarce în Parlament. Pe uşa din spate, că ştie mai bine drumul. Prin faţă nu a primit niciodată mandat, şi oricum nu a avut niciodată curajul de a-l cere. Noroc cu antenele. Până la urmă Capitalismul ăsta nenorocit poate fi uneori bun, numai să aveţi răbdare să vă explice vulpoiul bătrân cum. Ziarul lui vinde şi acum muzica Cenaclului. Ce vremuri, domnule… Televiziunile sunt gata de asalt. Cavalerii din fiecare seară sunt pregătiţi, fiecare cu armele sale: laptop, vestă, aroganţă sau tupeu miştocăresc de doi bani.

Mona Muscă este securistul numărul 1 al României. Noroc de oameni curaţi precum Voiculescu, gata imediat să demaşte imoralitatea. Oricum, ca anul ăsta nu au făcut-o niciodată lată. Iliescu din nou de mână cu Voiculescu. De data asta vor fi sub steagul roşu. Cum le e mai bine.

în final haideţi, într-un glas să strigăm: Trăiască Partidul Conservitor Român!