Dacă vă era dor…

de o doză de mizerie electorală, tandemul PNL-PSD vă satisface această dorinţă în ziarele din dimineaţa asta:

(PNL)

(PSD)

Camelia Gavrilă şi mizeriile

Felul în care este acum atacată în presă Camelia Gavrilă este, sunt de acord, unul josnic. Nu pot uita însă cum, acum mai puţin de jumătate de an, doamna Gavrilă apărea în ziare să susţină pe candidatul care umpluse oraşul şi presa cu nişte materiale mult mai mizerabile şi, pe deasupra, ilegale. Îmi pare rău pentru ce i se întâmplă acum, însă domnia sa a GARANTAT pentru cel care a impus modelul campaniilor murdare în Iaşi. Iar pe lângă acele caricaturi, pe ea pesediştii o tratează, chiar şi acum, ca pe o doamnă.

Cum să îţi faci partid – Ghid practic

1. De ce îţi faci partid

Ca să faci bani. Punct. Sau dacă ai făcut bani, ca să capeţi influenţă să îi poţi păstra. Dacă te bate gândul de a face ceva pentru alţii, atunci aceşti alţii trebuie să facă parte din cercul tău de prieteni sau chiar din fami(g)lie.

2. Doctrina

Doctrinele sunt perimate. Nu mai dă nimeni doi bani pe ele. Sfatul meu e să fii original. Inventează una! Fie că îi zici democrat-liberală sau conservatoare, nu o să se prindă nimeni. Oricum suntem toţi fie comunişti, fie anti-comunişti, fie – cazul celor mai mulţi dintre noi – pur şi simplu blatişti. Nu trebuie să te preocupe orientarea. Poţi lejer să te chemi liberal şi să te aliezi cu cei care se cheamă socialişti, sau să nu ai nici o doctrină şi să te aliezi cu oricine.

3. Scopul

Amatorii  vor crede că scopul lor e să câştige alegerile. Sau măcar să iasă pe locul doi. Greşit! Scopul  tău trebuie să fie clasarea pe locul 3. Acolo se fac jocurile. Nimeni nu va lua  peste 50% şi până la urmă te vor curta pentru că vor avea nevoie de tine. Locul 1 o să îţi facă toate poftele, iar locul doi – ei bine – ei nu sunt decât primii dintre rataţi. Dacă nu reuşeşti să obţii locul 3, atunci orice loc cu procente puţine e bun. Dar pentru asta, trebuie să consulţi din aceeaşi colecţie lucrarea Cum să şantajezi eficient.

4. Resurse

Ştiu, e târziu să îţi mai faci acum televiziune, dar ar trebui să te dai pe lângă un mogul, să prinzi măcar un talkshow de seară. Acolo nu trebuie să analizezi ceva sau să spui lucruri de bun-simţ. Sau poţi să o faci, dacă ai de gând să pierzi. Înură, schiaună, pune muzică, zburleşte-te, urcă-te pe masă, fă un şpagat şi nu uita ca din 5 în 5 minute să ţipi “Mama lor de hoţi – că toţi sunt nişte hoţi“.

5. Campania

Strigă, dă-te lovit, spune că te lupţi cu sistemul, şi fă promisiuni aberante. Toţi vor să îţi dea în cap pentru că eşti prea bun şi cinstit. Asta e o variantă. Dar dacă nu poţi să plângi sau să joci în dramolete, atunci leagă-te de piciorul cuiva mai puternic să te bage şi pe tine în parlament. Nu trebuie neapărat să ştii pe unde se intră. Sunt unii care nu au văzut în viaţa lor intrarea din faţă, dar fac jocurile şi în parlament, şi la televizor.

Şi ultimul sfat, poate cel mai important: Fereşte-te de alegători!

Mizerii de campanie

Despre una dintre ele am citit astăzi aici. Fără a fi membru sau măcar susţinător al tinerilor din PNL, mă alătur indignării lor faţă de o astfel de mizerie.

Citiţi şi vă amuzaţi

Cât sunt de credibile promisiunile unui candidat dacă sunt luate în râs chiar de colegii săi ?

Întrebat de un ziarist ce crede despre promisiunea unui candidat la Primărie, de a atrage la Iaşi fonduri de un miliard de euro – fără să ştie că este vorba de Adomniţei – Vosganian a replicat nemilos: “Dacă iei o surcică şi-o îndoi, se rupe. Limba este elastică, poţi să vorbeşti cu ea, nu păţeşti nimic!” Ziariştii i-au răspuns, prinre hohote de rîs, că cel care a promis miliardul de euro este chiar colegul domniei sale, Cristian Adomniţei.

Ştirea în întregime pe Iaşicâştigă