Am fost invitat azi la Radio Stil (un radio studentesc din Iasi) de Alex sa vorbim politica. Intre timp s-a facut cald acolo, asa ca am inceput sa vorbim cand ca niste intelectuali (mai mult el)  cand ca niste babe pe sant (mai mult eu). Ca Becali e naspa, ca Base e cool, ca Dobasu zice de rau de bloguri, ca Adomnitei nu scrie pe blog, ca… Ionut Ganju… in fine, din astea Daca va e si voua cald si nu stiti cum sa adormiti, play mai jos (DUREAZA O ORA )

Cazul muşamalizării absolut legale şi absolut mizerabile a problemelor lui Năstase şi Mitrea cu justiţia a mai dat o pâine de mâncat comentatorilor. Acum patru ani, România ar fi luat foc. Evenimentul Zilei ar fi scos o ediţie specială distribuită gratuit după-amiaza, iar a doua zi dimineaţă la serviciu, toată lumea ar fi vorbit numai despre asta.

Astăzi, însă, discuţiile se rezumă la câteva talkshow-uri difuzate între două calupuri de reclame. Câţiva bloggeri mai fac gălăgie, dar pe toţi ne doare, în fond, în fund. Lavinia Şandru, aşa antipatică precum o ştim spune un adevăr care doare aproape la fel de mult ca ăsta: românilor nu le mai pasă că se fură.

80% dintre dosarele care sunt la DNA sunt ale aleşilor locali. 50% dintre aceşti oameni au fost votaţi încă o dată. Pe alegători nu i-a interesat că aleşii locali fură.

Lumea nu mai iese în stradă. Nici ca să urască pe Năstase sau Vadim şi nici să îi iubească pe Băsescu, Stolojan, sau iliescu. Pur şi simplu, lumea stă acasa. Se uită la Badea sau Stan şi se amuză, nu pentru că ar avea dreptate ci pentru că e un fel de spectacol la care pot râde cu detaşare. Politica a devenit moartea pasiunii. Anul ăsta nu vor mai câştiga cei ce vor scoate lumea în stradă, ci cei care vor reuşi performanţa de a scoate lumea la vot

Oare găseşte cineva 3 postări de azi favorabile lui Adrian Năstase şi votului parlamentului (exclus blogurile pesediste sau ale lingăilor de la Intact)? Nu cred. În schimb, am găsit azi două imagini ca două guri de oxigen într-o mare de imunditate:

(de aici)

şi

de aici

1. De ce îţi faci partid

Ca să faci bani. Punct. Sau dacă ai făcut bani, ca să capeţi influenţă să îi poţi păstra. Dacă te bate gândul de a face ceva pentru alţii, atunci aceşti alţii trebuie să facă parte din cercul tău de prieteni sau chiar din fami(g)lie.

2. Doctrina

Doctrinele sunt perimate. Nu mai dă nimeni doi bani pe ele. Sfatul meu e să fii original. Inventează una! Fie că îi zici democrat-liberală sau conservatoare, nu o să se prindă nimeni. Oricum suntem toţi fie comunişti, fie anti-comunişti, fie - cazul celor mai mulţi dintre noi - pur şi simplu blatişti. Nu trebuie să te preocupe orientarea. Poţi lejer să te chemi liberal şi să te aliezi cu cei care se cheamă socialişti, sau să nu ai nici o doctrină şi să te aliezi cu oricine.

3. Scopul

Amatorii  vor crede că scopul lor e să câştige alegerile. Sau măcar să iasă pe locul doi. Greşit! Scopul  tău trebuie să fie clasarea pe locul 3. Acolo se fac jocurile. Nimeni nu va lua  peste 50% şi până la urmă te vor curta pentru că vor avea nevoie de tine. Locul 1 o să îţi facă toate poftele, iar locul doi - ei bine - ei nu sunt decât primii dintre rataţi. Dacă nu reuşeşti să obţii locul 3, atunci orice loc cu procente puţine e bun. Dar pentru asta, trebuie să consulţi din aceeaşi colecţie lucrarea Cum să şantajezi eficient.

4. Resurse

Ştiu, e târziu să îţi mai faci acum televiziune, dar ar trebui să te dai pe lângă un mogul, să prinzi măcar un talkshow de seară. Acolo nu trebuie să analizezi ceva sau să spui lucruri de bun-simţ. Sau poţi să o faci, dacă ai de gând să pierzi. Înură, schiaună, pune muzică, zburleşte-te, urcă-te pe masă, fă un şpagat şi nu uita ca din 5 în 5 minute să ţipi “Mama lor de hoţi - că toţi sunt nişte hoţi“.

5. Campania

Strigă, dă-te lovit, spune că te lupţi cu sistemul, şi fă promisiuni aberante. Toţi vor să îţi dea în cap pentru că eşti prea bun şi cinstit. Asta e o variantă. Dar dacă nu poţi să plângi sau să joci în dramolete, atunci leagă-te de piciorul cuiva mai puternic să te bage şi pe tine în parlament. Nu trebuie neapărat să ştii pe unde se intră. Sunt unii care nu au văzut în viaţa lor intrarea din faţă, dar fac jocurile şi în parlament, şi la televizor.

Şi ultimul sfat, poate cel mai important: Fereşte-te de alegători!

Mă uit pe Realitatea şi văd cum Andreea Marin alături de Tatulici cere donaţii pentru a-i ajuta pe sinistraţi. OK, foarte frumos, emoţionant, solidaritate, reportaje lacrimogene. Plin de vedete, vor veni şi Băsescu şi Tăriceanu. Mult zgomot pentru nimic. Surprize surprize la pătrat. Am văzut zeci de teledoane la fel de sterile. Acum trei ani s-au strâns grămezi de bani şi s-au umplut sute de ore de spaţiu de emisie. Dar de rezolvat nu s-a rezolvat nimic pe fond. În fiecare an riscăm să se rupă alte diguri, după care vom găsi imediat soluţia: un nou teledon.

De donat donăm în fiecare lună, toţi contribuabilii din ţara asta. E timpul să ne trezim şi să vedem că aşa nu putem rezolva decât unele probleme punctuale. E timpul să cerem de unde trebuie. De la cei pe care îi girăm cu încrederea noastră la vot şi cu banii noştri la sfârşitul fiecărei luni. Nu trebuie să mulţumim “complicilor noştri”. E timpul să le arătăm obrazul “complicilor lor” şi să îi punem la treabă.

Ieşeanul supărat mi-a dat o idee la ultima postare despre ploi şi politicieni. Vă puteţi imagina un moment mai bun pentru a asculta melodia asta?

Politicul e perceput ca fiind nociv, ca fiind stavilarul in calea dezvoltarii noastre. Am inteles perceptia asta. Si e si relativ justificata. Nu inteleg insa de ce ne lasam manipulati si criticam prezenta politicienilor in randul oamenilor la inundatii. Pana la urma nu asta le reprosam? Ca s-au rupt de oameni? De Romania reala? Ii urmarim cu camerele, ca dupa aceea sa spunem ca o fac pentru imagine. Politica inseamna imagine peste tot in lume. Dar si Tariceanu si Basescu aveau ce cauta in zonele calamitate asa cum George Bush avea ce cauta la Ground Zero dupa 11 septembrie.

Sa nu fim ipocriti. Si mie imi e din ce in ce mai scarba de “dramolete”, dar daca premierul sau presedintele ar sta ascunsi cand tara trece prin momente atat de grele, abia atunci am avea ce sa le reprosam. Ei nu se duc sa dea la lopata, si nici nu ar trebui sa o faca. dar prezenta lor - fie si simbolica - nu inseamna doar un imbold spre autoritatile locale amortite in sistem, obisnuite sa faca treaba doar daca e ordin de la “Vodă” ci si un semnal de imagine catre intreaga populatie.

A, si inca ceva, oameni buni, nu va mai vaitati ca niste babe ca e an electoral. Stim asta. Nu ati descoperit focul. Peste tot e asa. Stim ca in anii electorali toata lumea vrea sa fie mai vizibila. Asa ca lasati ipocrizia si nu-i mai criticati pentru ca ies o data a patru ani din vizuina, ci atunci cand stau ascunsi in ceilalti 3 ani.

PS. Da, stiu ca iar ma iau de presa, si chiar nu inteleg de ce.

Iata ce citesc pe blogul lui George Onofrei:

Zice NewsIN:

CNSAS a cerut săptămâna trecută instituţiilor care deţin arhive să caute microfilmele dintr-un dosar de reţea în care figurează primarul Iaşiului, Gheorghe Nichita, Colegiul dorind să afle dacă acesta a dat note, în condiţiile în care, potrivit unor surse, are un angajament semnat.

Povestea aparitiei acestei informatii in presa e destul de complicata. Se pare ca in CNSAS sint multe dispute interne, iar unii membri nu au mai rabdat si n-au mai asteptat verificarile, de vreme ce s-a descoperit angajamentul oricum.

Mai multe detalii de la Newsin:

CNSAS a cerut săptămâna trecută instituţiilor care deţin arhive să caute microfilmele dintr-un dosar de reţea în care figurează primarul Iaşiului, Gheorghe Nichita, Colegiul dorind să afle dacă acesta a dat note, în condiţiile în care, potrivit unor surse, are un angajament semnat.

Potrivit unor surse din instituţie, întrucât nu s-au găsit note semnate de actualul primar PSD al Iaşiului, Gheorghe Nichita, Colegiul a dispus săptămâna trecută completarea verificărilor prin solicitarea de la servicii a microfilmelor dosarului respectiv.

Discutarea cazului Nichita şi a altora în situaţia lui a fost un nou prilej pentru unii membri ai Colegiului de a-i acuza pe ceilalţi că tergiversează eliberarea adeverinţelor pentru candidaţii la locale. Mai precis, unii membri au cerut ca lui Nichita şi celorlalţi candidaţi la locale să li se dea adeverinţă de necolaborare până la sfârşitul campaniei, dar în preambulul adeverinţei să se insereze informaţiile suplimentare găsite de CNSAS precum că figurează în dosare de reţea şi au angajament. Pentru aceşti membri ai Colegiului, preambulul este interpretat ca un semnal pe care instituţia trebuie să-l transmită alegătorilor. “Deşi nu există indicii că a avut acţiuni împotriva drepturilor omului, oamenii trebuie să ştie că respectivul are angajament şi că ar fi putut fi colaborator. Din cauza preambulului adeverinţei, omul respectiv ar fi pierdut nişte voturi, însă prin amânare, o spălare pe termen scurt, dar suficientă ca respectivul să candideze liniştit, el câştigă aceste voturi”, opinează un membru al Colegiului, dintre cei care doresc ca situaţia să se tranşeze până la data scrutinului. Pe numele lui Nechita nu a fost aşadar emisă o adeverinţă, ci au fost dispuse cercetări suplimentare, lucru confirmat “pe surse” şi de alţi membri ai Colegiului.

Îl mai ţineţi minte pe Constantin Simirad? E omul care a lăsat Iaşului o mulţime de bancuri despre moldoveni, iar acum vrea un mandat odihnitor la Consiliul Judeţean.

Un amic mi-a arătat clipul electoral al lui Constantin Simirad. Îl vedeţi mai jos. Printre cei de a căror imagine se foloseşte se găsesc Patriarhul Teoctist (cum i-o fi obţinut acordul de a-l folosi ca agent electoral?) şi.. ţineţi-vă bine.. Regele Mihai. Regele susţine pe acelaşi candidat pe care îl susţine, în acelaşi clip, Ion Iliescu!!! Prieteni vechi, de altfel. Pentru cei care nu ştiu, atunci când Regele Mihai a vrut să se întoarcă în ţară în 1990, Iliescu a pus să fie buzunărit şi trimis înapoi de la scara avionului. Se pare că pesediştii au găsit ceva credibilitate în buzunarele regelui şi au zis că nu ar fi rău să o folosească în campania electorală.

Pentru cei care nu ştiu de incidentul din 1990, o melodie genială de-a lui Alexandru Andrieş. Poate o vede şi domnul Simirad şi găseşte şi acolo nişte imagini de folosit în campanie