Mă uit pe Realitatea şi văd cum Andreea Marin alături de Tatulici cere donaţii pentru a-i ajuta pe sinistraţi. OK, foarte frumos, emoţionant, solidaritate, reportaje lacrimogene. Plin de vedete, vor veni şi Băsescu şi Tăriceanu. Mult zgomot pentru nimic. Surprize surprize la pătrat. Am văzut zeci de teledoane la fel de sterile. Acum trei ani s-au strâns grămezi de bani şi s-au umplut sute de ore de spaţiu de emisie. Dar de rezolvat nu s-a rezolvat nimic pe fond. În fiecare an riscăm să se rupă alte diguri, după care vom găsi imediat soluţia: un nou teledon.

De donat donăm în fiecare lună, toţi contribuabilii din ţara asta. E timpul să ne trezim şi să vedem că aşa nu putem rezolva decât unele probleme punctuale. E timpul să cerem de unde trebuie. De la cei pe care îi girăm cu încrederea noastră la vot şi cu banii noştri la sfârşitul fiecărei luni. Nu trebuie să mulţumim “complicilor noştri”. E timpul să le arătăm obrazul “complicilor lor” şi să îi punem la treabă.

Ieşeanul supărat mi-a dat o idee la ultima postare despre ploi şi politicieni. Vă puteţi imagina un moment mai bun pentru a asculta melodia asta?

Politicul e perceput ca fiind nociv, ca fiind stavilarul in calea dezvoltarii noastre. Am inteles perceptia asta. Si e si relativ justificata. Nu inteleg insa de ce ne lasam manipulati si criticam prezenta politicienilor in randul oamenilor la inundatii. Pana la urma nu asta le reprosam? Ca s-au rupt de oameni? De Romania reala? Ii urmarim cu camerele, ca dupa aceea sa spunem ca o fac pentru imagine. Politica inseamna imagine peste tot in lume. Dar si Tariceanu si Basescu aveau ce cauta in zonele calamitate asa cum George Bush avea ce cauta la Ground Zero dupa 11 septembrie.

Sa nu fim ipocriti. Si mie imi e din ce in ce mai scarba de “dramolete”, dar daca premierul sau presedintele ar sta ascunsi cand tara trece prin momente atat de grele, abia atunci am avea ce sa le reprosam. Ei nu se duc sa dea la lopata, si nici nu ar trebui sa o faca. dar prezenta lor - fie si simbolica - nu inseamna doar un imbold spre autoritatile locale amortite in sistem, obisnuite sa faca treaba doar daca e ordin de la “Vodă” ci si un semnal de imagine catre intreaga populatie.

A, si inca ceva, oameni buni, nu va mai vaitati ca niste babe ca e an electoral. Stim asta. Nu ati descoperit focul. Peste tot e asa. Stim ca in anii electorali toata lumea vrea sa fie mai vizibila. Asa ca lasati ipocrizia si nu-i mai criticati pentru ca ies o data a patru ani din vizuina, ci atunci cand stau ascunsi in ceilalti 3 ani.

PS. Da, stiu ca iar ma iau de presa, si chiar nu inteleg de ce.

Iata ce citesc pe blogul lui George Onofrei:

Zice NewsIN:

CNSAS a cerut săptămâna trecută instituţiilor care deţin arhive să caute microfilmele dintr-un dosar de reţea în care figurează primarul Iaşiului, Gheorghe Nichita, Colegiul dorind să afle dacă acesta a dat note, în condiţiile în care, potrivit unor surse, are un angajament semnat.

Povestea aparitiei acestei informatii in presa e destul de complicata. Se pare ca in CNSAS sint multe dispute interne, iar unii membri nu au mai rabdat si n-au mai asteptat verificarile, de vreme ce s-a descoperit angajamentul oricum.

Mai multe detalii de la Newsin:

CNSAS a cerut săptămâna trecută instituţiilor care deţin arhive să caute microfilmele dintr-un dosar de reţea în care figurează primarul Iaşiului, Gheorghe Nichita, Colegiul dorind să afle dacă acesta a dat note, în condiţiile în care, potrivit unor surse, are un angajament semnat.

Potrivit unor surse din instituţie, întrucât nu s-au găsit note semnate de actualul primar PSD al Iaşiului, Gheorghe Nichita, Colegiul a dispus săptămâna trecută completarea verificărilor prin solicitarea de la servicii a microfilmelor dosarului respectiv.

Discutarea cazului Nichita şi a altora în situaţia lui a fost un nou prilej pentru unii membri ai Colegiului de a-i acuza pe ceilalţi că tergiversează eliberarea adeverinţelor pentru candidaţii la locale. Mai precis, unii membri au cerut ca lui Nichita şi celorlalţi candidaţi la locale să li se dea adeverinţă de necolaborare până la sfârşitul campaniei, dar în preambulul adeverinţei să se insereze informaţiile suplimentare găsite de CNSAS precum că figurează în dosare de reţea şi au angajament. Pentru aceşti membri ai Colegiului, preambulul este interpretat ca un semnal pe care instituţia trebuie să-l transmită alegătorilor. “Deşi nu există indicii că a avut acţiuni împotriva drepturilor omului, oamenii trebuie să ştie că respectivul are angajament şi că ar fi putut fi colaborator. Din cauza preambulului adeverinţei, omul respectiv ar fi pierdut nişte voturi, însă prin amânare, o spălare pe termen scurt, dar suficientă ca respectivul să candideze liniştit, el câştigă aceste voturi”, opinează un membru al Colegiului, dintre cei care doresc ca situaţia să se tranşeze până la data scrutinului. Pe numele lui Nechita nu a fost aşadar emisă o adeverinţă, ci au fost dispuse cercetări suplimentare, lucru confirmat “pe surse” şi de alţi membri ai Colegiului.

Îl mai ţineţi minte pe Constantin Simirad? E omul care a lăsat Iaşului o mulţime de bancuri despre moldoveni, iar acum vrea un mandat odihnitor la Consiliul Judeţean.

Un amic mi-a arătat clipul electoral al lui Constantin Simirad. Îl vedeţi mai jos. Printre cei de a căror imagine se foloseşte se găsesc Patriarhul Teoctist (cum i-o fi obţinut acordul de a-l folosi ca agent electoral?) şi.. ţineţi-vă bine.. Regele Mihai. Regele susţine pe acelaşi candidat pe care îl susţine, în acelaşi clip, Ion Iliescu!!! Prieteni vechi, de altfel. Pentru cei care nu ştiu, atunci când Regele Mihai a vrut să se întoarcă în ţară în 1990, Iliescu a pus să fie buzunărit şi trimis înapoi de la scara avionului. Se pare că pesediştii au găsit ceva credibilitate în buzunarele regelui şi au zis că nu ar fi rău să o folosească în campania electorală.

Pentru cei care nu ştiu de incidentul din 1990, o melodie genială de-a lui Alexandru Andrieş. Poate o vede şi domnul Simirad şi găseşte şi acolo nişte imagini de folosit în campanie

Ştiţi bancul. Ei bine, urmăresc de ceva vreme campania electorală din Iaşi, în special pe cea a candidatului pe care îl susţin. Lucrurile deja s-au precipitat. Blogurile politice şi-au definit clar adeziunea, unii îl atacă prin argumente, alţii (altul mai exact) îl atacă fără discernământ, zi de zi, după schimbări repetate ale taberei, survenite într-un tipic mod halucinant. Observ că Oprea e ţinta numărul unu. A PSD-iştilor, dar mai ales a liberalilor. Toate sondajele îl dau pe primul loc, numai Relu Fenechiu zice, frecându-şi cu satisfacţie mâinile, că ar avea 10%, cu mult în urma lui Nichita. Dar nu despre toţi ăştia vreau să vorbesc aici.

Ursul din banc este Aurel Dobaşu, un atent analist al scenei politice ieşene. Îl ştiţi. Mereu atent la nuanţe, domnul Dobaşu semnalează de multe ori în mod corect aspecte mai puţin vizibile ale luptelor de culise. Însă presupusa lui imparţialitate este discutabilă. Citiţi în arhivă editorialele sale. Toate au o singură preocupare: candidatul Oprea. Când vorbeşte de probleme şi soluţii europene, e “dezamăgitor de slab”, nu e politician. Când sare la gâtul lui Nichita, dezamăgeşte iar, Adomniţei fiind câştigător, pentru că e mai “elegant”. Oprea are un blog şi un site de câteva luni. De câte ori postează acolo ceva, domnul Dobaşu remarcă faptul că articolele “nu sunt preluate de presă”. De Adomniţei care există pe internet abia de câteva zile nu spune nimic.

Când nu e politician, e rău că nu e politician. Când e, e rău că e. Când nu scrie - de ce tace ? Când scrie - de ce scrie? Şi în toate situaţiile e rău că nu e Adomniţei. Un lucru e clar, domnule Dobaşu, dacă e să vorbim de blaturi: în momentul acesta numai echipa Oprea - Schrotter îl mai atacă pe Nichita în Iaşi, restul lumii fiind prea ocupată să îl pândească pe Oprea după colţ pentru că - nu-i aşa? - nu are şapcă.

Am reusit sa trec pentru o zi din nou prin Bacau, si in gara am cerut vanzatoarei ziarele de Bacau. Mi-a dat patru. Va arat mai jos ce am gasit in fiecare dintre ele. Articole nemarcate cu semnul de publicitate. Ghiciti ale cui sunt.

Una dintre revistele pe care le vezi în mâna miilor de oameni care călătoresc în fiecare dimineaţă cu metroul londonez se cheamă Shortlist. Conţine o grămadă de ştiri scurte, numai bune de digerat între King’s Cross şi Liverpool st. Una dintre ştiri se cheamă “The 10 most unorthodox mayors”. Doi dintre cei zece mi-au atras atenţia în mod deosebit:

4. Iulian Florea
In 2007, former boxer-turned-mayor Iulian Florea was in a heated discussion with his fellow councillors in a remote Romanian village over budgets. He didn’t like what they were saying so he gave a quick left hook/uppercut combo to two before turning his fists on the others.

7. Gheorghe Funar
In 1993, Mayor Funar was displeased with the fact that many of his constituents were of Hungarian and German descent. To make them feel unwelcome, he told the civil servants of Cluj-Napoca, a town in Romania, to paint the Romanian flag on every public piece of property to show the immigrants whose town it really was.

Spre uimirea mea, toate numele sunt scrise corect!!!

Citind despre rezultatul socant al lui Paul la acest test, l-am facut si eu - recunosc - cu emotie. Dar rezultatul m-a linistit:

#:-s

Comentariul meu:

=))