Nu ştiu cum de a intrat în ultimele zile în viaţa mea un spectacol frumos cum nu am mai văzut de mult timp (adica stiu, si multumesc Wanna). Probabil aveam nevoie de Ada Milea - Quijote, o piesă care să îmi arate că se poate să ai un motiv pentru a lupta cu nimic pentru nimic. Să îmi spună ce înseamnă să cauţi insule, să ţi le doreşti, să îmi povestească despre dragostea asta reală (de parcă ar fi de mai multe feluri) şi să o facă aşa cum îmi place mie - cu zâmbetul pe buze.

Un fragment din spectacol - insula lui Sancho